„Plaja” e probabil unul dintre cele mai bune filme ale lui Leonardo DiCaprio.

Încă de prima dată de când l-am văzut mi-am dorit o vacanță care, chiar dacă nu tropicală (îmi place căldura), să fie pe o insulă exact ca în film. Un loc în care să mă simt bine, un loc în care să pot respira un aer curat alimentat de o briză care să mă inspire. Îl găsisem în sfârșit, dar mesajul apare ca de nicăieri pe telefonul meu, ca întotdeauna stricându-mi încă o dată bună dispoziția ce stătea să se instaleze.

ACTIVAT!!!

Și iată-mă acolo. Împinsă cu o mână divină de la spate. Obligată să duc până la capăt ceea ce anticipasem de la început a fi o greșeală. 

Avea să fie o greșeală? 

Întotdeauna cred în ce simt.

Dumnezeu are căile Sale, în parte toate necunoscute nouă, muritorilor de rând. Așa face El, Măritul dreptate. Cum vrea El și când vrea El.

Nimic la voia întâmplării însă. Întâmplarea e pentru noi, ăștia neînțelepți de pe pământ, tot un cadou de la El, probabil. Ne face să ne simțim curajoși.

Voiam doar o simplă vacanță, nicicum așa ceva. Ce să-i faci, nu întotdeauna obținem exact ce ne dorim. Cuțitul în mână împins în nisip.

Îi văd picioarele risipind nisipul în jur cu fiecare pas. Nisipul pe care au călcat odată Apolo și Diana. „Ce sacrilegiu!” Zic.

„Olympia e aproape. Un refugiu numai bun pentru o extragere în siguranță. În caz de nevoie. Nu mă sinchisesc însă.” Mă gândesc.

„Direct în gât, să nu poată striga. ” Aud directiva în cap ca un clopot de biserică. 

„Ironic!” Gândesc. Biserica ar fi ultimul lucru la care m-aș gândi în cazul ăsta.

Carotida îi va exploda sub atacul meu. Nimic nu va opri sângele să curgă.

„Nu te pierde cu firea, Ana! Așteaptă să ajungă lângă tine.” Îmi spun și scot din nisip lama lungă din prelungirea mâinii mele și mă ridic de pe nisipul fin și alb. În fața mea o stâncă ce mă ascunde. Insula e un paradis natural. Aș fi vrut să am timp să explorez. 

Fac câțiva pași în plaja ce se întinde dincolo de stânca mea. Natură în toată puterea cuvântului. 

Încerc să îl văd, expresia flegmatică de criminal cu probabil mai multe victime decât are Zakynthos locuitori, pe toată fața lui. 

Abdul Rashad – terorist căutat, viu sau mort. În cazul acesta eu îl prefer mort. Fusesem trimisă exact pentru asta. Îmi dorisem altceva.

Nisipul cald sub picioarele mele îmi amplifică toate senzațiile, scoțând din mine ce e mai bun.

De fiecare dată e la fel. Același fior rece trece prin mine. Același cub de gheață în gât. Cu greu pot să înghit. Și mai greu e cu respirația. Și aceeași misiune. Viu sau mort. De obicei mort.

Plaja este aproape identică, cu aceea din film, nisipul fin strălucind în razele soarelui jucându-se la mal cu albastrul curat al apei schimbându-l în noi și noi nuanțe azurii.

„Beautiful beach in the smuggler’s bay, Zakynthos”Tresar când îl văd lângă stâncă.

„Ce o face acolo?

Mă așteaptă pe mine?” Era inevitabil să nu mă  întreb.

Bărbatul își vâră o mână în buzunar și scoase un pachet cu țigări. Scoase din celălalt o brichetă. Omul își aprinse o țigară rezemat de stânca mea.

Mă opresc și eu uitându-mă răzleț în jur. 

„E imposibil să nu fie păzit.” Îmi zic însă nimeni în afară de noi la depărtare unul de altul ca doi foști amanți ce și-au pierdut încrederea unul în celălalt dar care se mai caută încă, chiar și doar din priviri.

Trag aerul curat în piept și îmi umplu creierul cu parfumul proaspăt al mării și nisipului ce-mi încântă fiecare simț. Aproape că gust briza răcoritoare când îl văd cum ridică, capul scoțând fum și pe nas și pe gură ca un tren pe cărbuni.

Privește spre mine. 

„Oh, Doamne!” Cuțitul în spatele piciorului. 

Îmi zâmbește dar mă fac că nu văd.

Ridic capul involuntar și-i întâmpin inevitabil privirea. 

Acesta își desface brațele și îmi zâmbește încă o dată ca și cum m-ar invita între ele.

„Ana!” Strigă. „Ai venit pentru mine?” Zise zâmbind cu brațele deschise încă.

„Sigur că da!” Aș fi strigat. Nu și de data asta.

Nu e timp.

Îi zâmbesc la rândul meu dar rămân pe loc.

Începe să alerge către mine.

Sângele începe să-mi alerge și el către creier și mâna mi se încleștează pe mânerul rece al cuțitului. Simt atingerea de metal a acestuia. Mă lupt cu dorința de a sfârși cât mai repede momentul forțându-mi picioarele în nisip. 

„O să pot face asta? Oare e bine?” Mă întreb. Nu e timp de întrebări acum. Strâng din dinți și îmi mușc o buză. Ținta mea tocmai a ajuns în dreptul meu. Brațele lui deschise nu-mi oferă decât o șansă. Să trec pe sub ele.

Mă împing cu toată puterea în picioare iar mâna mea zvâcnește de emoție când ridic cuțitul și i-l înfig în gât. Ochii i se holbară încercând să cuprindă grozăvia întâmplării.

„De ce, Ana?” Gâlgâi niște cuvinte cu greu inteligibile. 

„Nu se aștepta la asta? Păcat! Ar fi trebuit. Încă din ziua în care îi retezase gâtul mamei.”

 Mă las pe spate simțind atingerea obrazului lui în dosul palmei mele. Brațul meu întins pe pieptul lui. E mort înainte ca, capul lui să atingă nisipul, auriu.

Insula paradis, Zakynthos îmi va rămâne în inimă pentru totdeauna. 

A fost o greșeală? 

Nu! 

Dacă nu murea acum, alte mii și mii aveau să moară.

Zakynthos este destinația mea preferată pentru vacanță. Grecia e o țară fabuloasă.

Vă recomand tuturor!

BJR Vacante

B-dul Revolutiei 66B 310025, Arad, Romania

CUI: RO16576566

www.bjr-vacante.ro

contact@bjr-vacante.ro

Tel: 0257-284.010

Vă mulțumesc pentru lectură și vă invit să îmi spuneți despre destinațiile voastre de vacanță preferate! Dacă ați vizitat Zakynthos sau poate Grecia?
Vă aștept în comentarii.

Succes!