Salut!
Vinul, a fost întotdeauna un ”aliment”, gustat la masă, în familia mea.
Îmi amintesc, când eram mic, mergeam la vie cu ai mei și culegeam strugurii. Mi-aduc aminte că, copiii și femeile erau puși să calce strugurii și îmi amintesc de asemenea că, era o sărbătoare de fiecare dată cu muzică și distracție. După ce călcam strugurii, scoțând din aceștia seva din care ia naștere ”Sângele Domnului”, ne așezam în cerc, oricât de mulți eram și turnam must în căni de pământ, bunica mea zicea că gustul mustului poate fi simțit cu adevărat doar atunci când este turnat în vase ale căror esență o cunoaște.
Pământul devenea în acest fel, un leagăn de binecuvântare pentru rodul viței de vie. Mustul era bucuria tuturor, întreținea de fapt, un ritual care ne aducea împreună, ”băutul mustului”. Noi copiii, ne limitam doar la acest suc absolut delicios, care ne obliga să râdem și să ne lingem pe buze, de fiecare dată. Deh, ne dăteam și noi, oameni mari, mai băutori dar, timpuri absolut memorabile și din nefericire, irepetabile.
Apoi, mustul era lăsat în butoaie timp de două zile pentru a fermenta și devenea vin. Sunt de neuitat poveștile bunicii, care îmi spunea povești de când era ea mică, vrăjindi-mă astfel să dorm liniștit.
Îmi povestea despre calitățile vinului și despre cum i-a influențat viața.
Bunica îmi spunea că vinul, este și un medicament foarte bun, pe lângă faptul că învestelește inima oamenilor, acesta consumat cu, cumpătare acționează ca un pansament gastric, având de asemenea efecte benefice asupra inimii, păzindu-ne de atacuri de cord și felurite boli de inimă, întărindu-ne inima ca o fortăreață.
Ea îmi spunea că vinul, este un bun remediu pentru nervi (spunea ea), stres (spun eu).
Ulterior am aflat că vinul are și proprietăți antivirale și antibacteriene.
România dispune de un pământ roditor, mănos, propice creșterii viței de vie și de-a lungul timpului, o lungă listă de soiuri și-au dat roadele pe aceste meleaguri. Românii, sunt încă, cultivatori de vii care dau vinuri de renume.
Eu am cunoscut gustul vinului încă din copilărie însă, am ajuns să îmi definesc acest gust când am crescut, după vârsta majoratului, când mi-a fost permis să consum un pahar întreg de vin. Recunosc aici că, ultimul pahar de vin pe care l-am băut a fost anul trecut, un Pinot Noir de la crama Beciul Domnesc!
În general, nu sunt un băutor de alcool, de fapt evit alcoolul pe cât se poate dar un vin bun, este o delicatesă pe care îndrăznesc să mi-o permit din când în când.
În Evanghelia după Marcu 14:22-24, ni se spune că pe când mânca la masă cu ucenicii Săi, Isus a luat pâine, a rupt-o și a împărțit-o acestora spunându-le:
– Luați și mâncați, acesta este trupul Meu.
Apoi a luat un pahar (cu vin) și mulțumind Dumnezeului Său a zis ucenicilor:
– Acesta este sângele meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți.
Este interesant modul în care omul, descoperă că Dumnezeu I-a oferit deja, tot ceea ce are pentru a trăi în pace și fericit.
Hristos a Înviat, dragilor!
Fiți fericiți că aveți deja plătit prețul pentru viața voastră și trăiți fericiți și din când în când delectați-vă cu un vin bun care să vă înveselească inima și să v-o întărească totodată.
Succes!
Spune-mi ce crezi...