Viața și iubirea de sine

Salut!

Am vorbit de multe ori de respectul de sine, de încrederea de sine și despre iubirea de sine.

Câți dintre noi ne apreciem la adevărata noastră valoare?

Oamenii nu se apreciază pe ei înșiși pentru că nu își cunosc valoarea și dacă ajung să se măsoare din ochii și după ureche fără motive reale, ajung să se supraaprecieze de cele mai multe ori dar, când ajung să-și dea seama de asta aceștia adesea dezvoltă un dispreț subtil față de propria lor persoană.

Pe de altă parte, dacă ajung să se aprecieze după opiniile celorlalți despre ei, oamenii pot ajunge să se subaprecieze, ceea ce e în mod egal nefast din punct de vedere psihologic.

Viața e un dar!

Iată o atitudine pozitivă cu privire la viață care ne pune în postura de a iubi viața și pe noi înșine deasemenea.

În realitate, viața e o oportunitate și ar trebui privită ca atare.

Deunăzi mă gândeam la asta și de-odată am avut o revelație ce m-a făcut să tresalt.

Viața e ca o haină și ar fi bine să mă bucur de ea cât încă mă încape..

Suntem obișnuiți să ne programăm bucuria doar pentru ocazii speciale, pentru zile de naștere și onomastice, zilele de Paști sau de Crăciun etc.

Iată cât de mult ne iubim și ne apreciem pe noi înșine, atât de mult încât decidem să ne bucurăm numai de câteva ori pe an.. Nu e doar trist, e tragic..

Problema pe care o identific în jurul meu (la oamenii cu, care mai conversez), este una de perspectivă, cum am mai spus..

Viața e un dar vs viața e o încercare/viața e o povară pe care trebuie să o ducem la cap cu toate greutățile ei.. cine știe ce ne-a rezervat Dumnezeu?!! Ăsta e destinul meu!

Se observă din însăși topica pe care o presupune cele două perspective, care este cea mai potrivită dintre acestea pentru a fi adoptată..

Viața e un dar, afirmația asta sună atât de simplu și de relevant și poate fi spusă oricum (un dar e viața!), încât îmi să o pup, să o strâng în brațe și să mă îndrăgostesc de ea!

Viața e o încercare! O încercare e viața?, încercare?!, ce înseamnă asta?..

Observăm cum lucrurile se complică și totul pare din ce în ce mai greoi, ceea ce ne obosește și ne plictisește.. Uh, asta nu e de bine! Când vedem lucrurile din perspectiva asta, cheful în legătură cu viața parcă dispare..

Sigur, evenimente negative au avut loc și e de presupus că se vor mai întâmpla în viața noastră, asta trebuie doar să ne motiveze să ne bucurăm că suntem aici, să ne îmbrățișăm zi de zi unii pe alții dar și pe noi înșine și cu o dragoste nestrămutată să îi adresăm declarații de dragoste propriei noastre persoane.

Spuneți-vă în fiecare zi că vă iubiți. Manifestați gesturi de apreciere față de propria voastră persoană.

Nu, nu e un semn de egoism să ne iubim pe noi înșine, este ceva normal și dacă lumea s-ar aprecia așa cum trebuie, conflictele ar fi mult mai puține.

Găsiți motive să vă iubiți și să vă apreciați în fiecare zi și evitați să mergeți la culcare cu gânduri care vă pun în penumbră..

Motivele reale fac referire la motive pozitive, motive care îndeamnă la acțiune, motive care să se bazeze pe pozitivitate și care să vă șoptească în ureche că sunteți pe drumul cel bun.

Important!!

Schimbați-vă perspectiva din care priviți lucrurile și veți aavea o revelație, schimbați-vă modul de gândire și vă veți schimba viața.

Pozitivitatea e singura cale care merge înainte și conduce la fericire.

Succes!