Teama care oprește progresul

Salut!

De ce, majoritatea oamenilor nu reușesc să obțină ceea ce vor?

Răspunsul ar fi destul de simplu, dacă ați fi parcurs, deja, acest blog dar, deoarece, răspunsul este disparat, în mai multe articole și e cam mult de citit (din punctul de vedere al unora), voi rezuma, în acest articol esențialul.

Cunosc persoane prinse în mrejele unor complexe de care nici nu își dau seama. Este interesant și important însă, faptul că într-un fel sau altul, majoritatea oamenilor se lasă constrânși de lucruri care, până la urmă ajung să le determine starea de fapt.

Mici sau mari, diferitele temeri pe care le purtăm în mentalul nostru, întotdeauna își vor cere tributul.

Indiferent dacă ceea ce oamenii își doresc este sau nu, o dorință arzândă, în cazul celor mai mulți, aceștia vor resimți un blocaj care, îi va împiedica să ducă la îndeplinire acea dorință. Blocajul de care vorbesc este de fapt o afirmație, aceasta este, ”NU POT!”. Încă de mici, suntem învățați cu această idee, ”nu ai voie să faci asta, ești prea mic să faci aia, nu ești destul de.. să faci aialaltă”, așa se ajunge să dezvoltăm nenumărate complexe care, ne stau împotrivă și să ne creăm, din punct de vedere mental, zone de confort cărora le acordăm toată încrederea și în afara cărora, ne simțim neputincioși.

Am vorbit într-un articol precedent despre depresie și despre comportamentul persoanelor depresive, acestea găsind, de cele mai multe ori, alinare în singurătate și melancolie, așa se simt ele confortabil. În mod similar, mulți se simt bine doar când se află într-un anumit loc (se tem să părăsească acel loc chiar și pentru puțin, alții se tem  de orice le-ar putea contesta puterea, inteligența, frumusețea etc.). De exemplu, știu pe cineva care atunci, când banii se împuținează, începe să acumuleze stres (teama că ceva s-ar putea întâmpla și nu ar avea bani să rezolve situația) și ajunge în situația în care atunci, când banii s-au terminat, să se enerveze din orice, să nu se mai simtă bine deloc.

”Dacă nu e stricată, de ce să o repari?!”, rezonabil, huh? Nu și atunci când induce teama de schimbare. Printre puținele lucruri certe din lumea asta se află și ”certitudinea schimbării”. Indiferent cât de bună sau rea ar fi situația la un momentdat, aceasta se va schimba, cu siguranță într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat.

Ideea este că, teama ne poate împiedica să facem ceea ce ne dorim, teama este un zid, pe care trebuie să îl dărâmăm, dacă acesta există. Ideile care induc teama sunt toxice, starea de teamă este o stare nenaturală. Teama de eșec este doar o idee iar ideile pot fi schimbate, după părerea mea, teama, e un obicei prost și ca în cazul oricărui obicei prost, durează în jur de trei săptămâni să fie schimbat.

De exemplu, înainte să renunț la fumat, exista în jurul meu, tot felul de idei vehiculate de prieteni și cunoștințe. De pildă, ideea că odată ce renunți la țigări, te îngrași, ideea că vei fi tot timpul nervos, ideea că te vei identifica mai puțin cu cei din jurul tău ceea ce  va crește posibilitatea de a fi respins de aceștia. Aceste idei, ca și altele, mi-au indus un fel de teamă, recunosc. Ceea ce m-a descătușat a fost ideea că nu pot să renunț, cineva a zis ca e imposibil să renunț la fumat, mai ales că fumam de mic (de la 6-7 ani..), ca să vezi de unde se ivește utilitatea orgoliului..
În consecință, puteți observa cum o idee, ca teama, poate fi spulberată de una încă și mai puternică, în cazul meu, ideea că eu pot..

Așadar dacă vă temeți să faceți ceva, faceți-l și gata!

Succes!