Salutări prieteni și dușmani!
Astăzi vorbim despre singurătate, și despre faptul că în realitate cel mai bun lucru care i se poate întâmpla unui om sănătos la cap e să fie singur cu sine.
Trăim într-o lume care pune accent pe emoții mai presus de logică și raționament.
Problema cu singurătatea este că îți pune o oglindă în față, iar acesta este pentru mulți cel mai terifiant lucru.
De aceea cei mai mulți dintre oameni vor deveni patetici apelând la subiectivism pentru a-și justifica lipsa de rațiune. Frica de singurătate este în realitate frica de sine, iar asta semnalează de cele mai multe ori probleme de ordin psihic.
Personal sunt adeptul celor patru virtuți stipulate de Nietzsche, anume:
– Îndrăzneala/curajul
– Comprehensiunea/perspicacitatea
– Afecțiunea/iubirea
– Singurătatea
Nietzsche pune singurătatea pe primul loc în Zarathrustra, dar aici (în „Dincolo de Bine și Rău”), singurătatea apare ca virtutea ce le încununează pe cele trei de dinainte. Fiecare dintre aceste virtuți duc la o conștientizare a eului propriu în această lume și la o înțelegere a sinelui, lucru care duce la o viziune cât mai apropiată de adevăr, ceea ce duce în realitate la o înțelegere și o acceptare a propriei persoane care tinde înăuntrul său spre bine mai repede decât spre rău.
Singurătatea este virtutea pe care cei mai mulți nu o înțeleg și din cauza lipsei căreia nu vor ajunge niciodată la o desăvârșire a sinelui, la o împreunare cu propriul spirit.
Asta se întâmplă pentru că oamenii din ziua de azi (cei mai mulți), progresiștilor sunteți vizați, se tem și preferă să se refugieze în subiectivizare și în exacerbarea propriilor emoții, ca scut care să îi apere împotriva propriei conștiințe.
Problema cu subiectivizarea e că îți distorsionează realitatea și până la urmă te face să te simți tot mai slab și mai înfricoșat, iar asta nu face decât să amplifice starea de disconfort cu propria persoană, lucru care te face să îți dorești mai degrabă să fii în compania altora decât a propriei persoane.
În felul acesta ne putem explica de ce rețelele se umplu cu oameni care caută „prieteni”, lucru care în mod inevitabil va duce la o mărire a fricii și a nevoii de validare.
Aici apare un paradox care va complica lucrurile și mai mult.
Nevoia de prieteni și validare satisfăcută în mod virtual, va crea un gol și mai mare în conștiința ta lucru care va conduce la izolare, recte la însingurare și la intrarea într-un cerc vicios.
Faptul că devii deodată însingurat din punct de vedere mental, va mări nevoia de ceilalți și desigur de validare.
De cele mai multe ori, asta îți va distorsiona percepția și te va închide într-o cușcă din care îți vei dori să evadezi.
Problema este că până nu vei fi singur cu tine nu vei reuși.
Îți vei dori să fii liber, să faci ce vrei, cum vrei și cu cine vrei, lucru care îți va falsifica și mai mult viziunea asupra propriei persoane odată ce vei începe să îți exerciți această așa-zisă „libertate”.
Nietzsche a zis cu privire la cei care se cred liberi:
“Ca s-o spunem scurt și tăios, aceste spirite numite pe nedrept ‘libere’ sunt nivelatoare-sclavi elocvenți, scribi conțopiști în serviciul gustului democratic și al ideilor sale „moderne“:”
În realitate cei care strigă de pe culmi că sunt liberi și vor să facă tot ce vor, sunt sclavii propriilor mentalități care nu au legătură cu realitatea și care ajung să îi subjuge și să îi înrobească și mai mult.
Astfel se ajunge la negarea realității și la justificarea unor adevăruri personale, ceea ce duce la pierderea din vedere a lucrurilor care contează.
Ajungem în felul acesta la negarea valorilor universale în favoarea unora personale și la nevoia de relativizare a tuturor lucrurilor. Asta duce inevitabil la o dorință de afirmare a acestor valori, lucru care îți va distorsiona și mai mult percepția asupra realității și asupra lumii, ceea ce te va face să îți exagerezi și mai mult nevoi care până la urmă vor deveni tot mai nefirești.
Pentru că îți vei afirma valori personale vei simți nevoia de a te individualiza lucru care va duce la o izolare mentală și mai mare și probabil la o nevoie fizică de a te diferenția și mai mult deoarece ești un „spirit liber”.
Astfel vei crea încă un paradox pentru că nu ești confortabil să fii singur și vei căuta compania altor persoane, cel mai probabil al unora care au același tip de valori ca tine. În felul ăsta îți vei crea o dependență personală de alte mentalități la fel de „libere” ca tine, ceea ce e încă un paradox deoarece vei deveni sclavul acestor mentalități la fel de însingurate ca a ta.
Când îți vei da seama de asta, vei începe să te temi și vei ajunge să preferi tot mai mult să socializezi de la distanță.
Preferând interacțiunea pe rețele sociale vei începe să crezi că nu ești singur și că având o așa-zisă identitate proprie ești în același timp liber, ceea ce e un nonsens pentru că trăim în comunități și a fi liber poate fi conceput doar în consonanță cu propria percepție asupra a ceea ce suntem noi înșine.
Așa-zisa personalitate distinctă îți va crea impresia de independență, ceea ce te va face să crezi că ai dreptul să te manifești cum dorești, în ciuda părerii celorlalți cu privire la tine, ceea ce e începutul unei decăderi din ce în ce mai abrupte.
Aș fi putut să demontez toată psihologia care conduce la nevoia cronică de companie și la frica morbidă de singurătate într-un singur articol, dar am vrut să țin totul sub o mie de cuvinte.
Cu toate astea, gândiți-vă că totul începe de la teama de singurătate.
Dacă v-a plăcut acest articol, puteți lăsa un comentariu și probabil voi face o serie în care să discutăm pe subiect pe larg.
Vă mulțumesc pentru lecturare și indiferent de opinie, îmi puteți lăsa un comentariu.
Succes!