Întunericul e bun și primitor, aducător de odihnă ochilor. În jur, în întuneric nu mă tem, de cel din mine îmi e tare frică!
„Pftiu, pana mă-tii de fată!
Dacă mai încearcă o dată va trebui să scap de ea.
Oh, Doamne iartă-mă, că o iubesc!” îmi zic în timp ce mă îndrept spre mașină.
Una singură nu e niciodată de ajuns.
Avea dreptate bătrânul.
Toate sunt curve și toate încearcă să scape, să fugă de tine când te văd jos.
„Păi nu și de data asta. Am zis.
Asta nu o să mi se întâmple mie, nu!Nu, nu, nu și de data asta. Nu cu mine, nu.
Păi ce, eu sunt prost? Ori va muri, clar!” Îmi zic simțind vibrația ușii în spatele meu.
Se lasă seara încet. Și e acum când fetele rele ies la vânătoare. Tot acum ies și eu. Ca un lup singuratic căutând o bucată de carne să-și astâmpere foamea. Și foamea mea e mare. Că de două săptămâni molfăi aceeași bucată și simt nevoia de o prospătură. Una tânără, deși Lara nu e rea deloc. Ba din contră. Între coapsele ei e casa plăcerilor mele. Dar nu e ascultătoare. În plus, de plăcere te saturi. Fericirea e ceea ce caut. Și fericirea vine doar prin iubire. Iubire adevărată.
Când am luat-o, nu m-a costat decât 50 de lei. Atât. O investiție bună însă.
Mă satisface de fiecare dată exact așa cum vreau eu. În toate pozițiile.
Cred că o voi lăsa să plece însă. Lara va trebui să moară și ea.
„Și dacă tot e să scap de asta, cel mai bine e să îmi caut alta.
Că e greu să fii singur. Da, da, e greu, e greu…” Îmi zic.
Mâinile îmi tremură de emoție și nu pot scăpa de nodul ăsta din gât. Mă gândesc la asta de trei zile încoace.
Sper să o găsesc în seara asta.
Și cu Lara a fost la fel.
Am ieșit așa, pe seară. Pe la orele când fetițele cuminți își trag păturicile până aproape de bărbiuțe și ursuleții lor sunt sărutați de noapte bună.
„Care e tariful, păpușă?” I-am zis. A dat capul într-o parte și mi-a deschis portiera mestecând o ciungă într-un colț al gurii de ziceai că e ireală. Nu visam.
S-a urcat în mașină ușor.
„Pentru tine, tataie, 50 de lei total.”
Am luat-o de păr și am pus-o la treabă chiar acolo întărâtându-mă suficient până acasă.
A fost fără greșeală și am decis să o păstrez.
Sper să găsesc una la fel de ușor de convins.
Știu ce vor. Toate vor bani. De unde să le dau bani?
Altfel te înșală. Da, da, te înșală. Și te părăsesc.
Da, da, te părăsesc pentru altul cu bani.
Pe mine nu mă va mai părăsi niciuna niciodată.
„Hai că trebuie să muncesc!” Îmi zic. Noaptea e perioada mea preferată din zi.
Sunt la mașină.
Îmi vine să mă dau cu, capul de pereți de câte ori văd hârbul ăsta.
„Păi nu are și fata asta dreptate?
Ce-i pot oferi eu?” îmi zic deschizând portiera mașinii. Mă sui în mașină și o pornesc la drum.
„Trebuie să fac ceva bani în seara asta!”
Altfel de mâine va fi cam greu.
Greu cu banii și greu cu femeile. Că de ele depindem cu toții.
Mai am ceva puși deoparte, pentru zile negre. Dar nu sunt mulți. Iar măcelăria, e o muncă grea. Cât despre cealaltă afacere… Băieții ăia nu au mai venit de o săptămână. Deși, tot sper…
De aceea sunt și taximetrist din când în când.
Conduc de o jumătate de oră și nici client și nici o fată pe placul meu.
Nici măcar una!
Mama mă-sii. E pustiu.
Ce noroc am și eu!
Nu, nu!
„Stai! Hai că am noroc!
Ce e aia? Oh, Doamne!” Îmi zic.
O privire în oglinda retrovizoare îmi umple pieptul de bucurie.
O fată, singură, se îndreaptă spre mașina mea.
Destul de înaltă. Piept micuț însă și un mers elegant.
Opresc mașina și văd cum ridică mâna.
„Oh, dacă intră la mine în mașină, e semn de la tine, Doamne!
Ea e aleasa.” Îmi zic frecându-mi mâinile de emoție.
„Taxi!”
Pași repezi către mașina mea.
Umbrele scurgându-se în jurul ei și nimeni altcineva să le vadă. Eu un privilegiu.
„Oh, Doamne! A băgat capul în mașină.
E atât de frumoasă!” Gândesc mutându-mi privirea în lunetă.
Această oglindă e fereastra mea către fericire.
Nu mai aud și nu mai văd dincolo de ea. Iar inima îmi turuie ca o nebună în piept ca și când mi-ar povesti despre această fătucă. Oh, și ce povești minunate îmi spune.
Un gol în stomac.
„Nu am mai simțit așa ceva. Nici prima oară și nici măcar cu Lara.” Îmi zic.
„Bună seara!
Sunteți liber?” Vocea limpede și clară ca a unei privighetori, ca un clinchet de clopoței în ziua de Moș Nicolae mă scoase din visare.
„Sigur, sigur că da! Sunt liber!” zic întorcându-mă către ea și pierzându-mă iremediabil în ochii albaștrii ca, limpezeala cerului vara.
Aș fi putut să stau acolo. Să nu mă mai mișc. Să nici nu mai pornesc mașina. Deloc. În veci.
Dar nu. Am treabă. Ea e aleasa și trebuie să o am în noaptea asta.
„Hai că ajung în zece minute. Trebuie să intru în mașină. Mă așteaptă taxiul. Pa, buni! Pa!
Bine, pa!” Zise punând un degețel pe ecranul ce-i lumina chipul. Un zâmbet angelic pe chipul ei. Toată palma i se lumină de asemenea și un fior trecu pe spatele meu în jos.
„E atât de frumoasă! E un înger trimis de Dumnezeu mie.” îmi zic privind în luneta mașinii.
Fata intră în mașină și se așeză pe banchetă. O sacoșică de hârtie lângă ea pe banchetă cu un șarpe încolăcit pe ea. Verde.
„Cum te numești, puștoaico?” O întreb uitându-mă la chipul ei bălai.
„Andra, e numele meu!” Zice deschizând gentuța din mâna ei și punând telefonul înăuntru.
„Bună, Andra! Ești foarte frumoasă! Unde mergem?”
„Îpf! Mulțumesc!
Acasă. Acasă la mine!
Până în localitatea următoare, vă rog!” Zise chicotind un pic cu un râs catifelat ca un clinchet de clopoței .
„Câți ani ai, micuțo?”
„15. În Septembrie fac 16. Abia aștept” Zise cu același zâmbet inocent pe buze.
Fata ridică din umeri. Două gropițe în obraji și un zâmbet să înfăptuiască miracole.
„La cumpărături la ora asta? Și singurică?”
„Păi, da…
Plecăm la mare și astea sunt un fel de bandaj în caz de nevoie. În realitate, buni are niște dureri de cap.
Dar am luat și pentru noi câteva medicamente că nu se știe. E bine să ai acolo.”
„Așa e, domnișoară. Oamenii sunt tot mai stresați în ziua de azi și cei mai mulți sunt pe medicamente specifice sau direct la psiholog.
Pe vremea mea era mai simplu.” Zic întorcându-mă către ea.
„M-am îndrăgostit! Ea este aleasa!
Trebuie să mă iubească!”
Arăt destul de bine în seara asta și sunt sigur că mă vrea.
Zâmbetul ei seducător îmi spune ceva.
„Cred că știu ce!” Îmi zic.
Un pumn în figură ar trebui să o adoarmă. Am lovit-o înainte să mă aștept deasupra gâtului, între mandibulă și gât. Capul i s-a dus automat în parbriz.
„Hai că a mers repede de data asta. Nu a mai trebuit să scot banii. Asta o să stea singură. Sunt sigur că o să-i placă.”
Capul i se mișcă lent rezemat de parbriz. „Dar…” dădu ea să spună ceva.
Întind mâna și deschid torpedoul. Cu ochii la ea bâjbâi cu mâinile înauntru. Apuc cu mâna și scot afară.
„Ce bine că astea sunt încă aici!” o sticlă și o batistă.
Desfac repede capacul și torn puțin lichid pe cârpa de pânză. Mă ud și pe pantaloni
„Hai că nu e timp!” Gândesc.
„Dar ce? Ce…” Zice ea.
O văd cum geme lăsând capul pe spate scrâșnind din dinți.
„Stai așa, fetițo. Că te duc acum acasă. Acasă la mine.” Îi zic apăsând batista cu cloroform peste fața ei.
Un pic de bălmăjeală dintre buzele ei.
„Meah, mai taci! O meritai!”
Degetele mele simțind pielea ei moale și catifelată.
„Oh, Doamne! Ești minunată, micuțo!” Zic.
Pornesc și conduc cât de repede pot.
Sub mine mașina geme și urlă ca o târfă în călduri.
„Va trebui să o schimb și p-asta!” Gândesc uitându-mă la drum.
Hârbul urcă dealul cu greu. Ajung în vârful acestuia și fac la dreapta.
Opresc și împing portiera cu putere. Cobor și deschid repede poarta.
Mă întorc și urc din nou în mașină.
O trec de poarta roasă de timp și văd noaptea care se lasă încet, încet peste casa mea.
Presimt că va fi o noapte plină.
Mă reped pe ușă în cameră și acolo era. În mijlocul patului.
Firimituri și un colț de pâine lângă mâna ei. Lanțul întins pe toată podeaua.
„Ce faci aici, târfă?” Strig cu putere.
„Ți-am zis să nu te miști din colțul tău, decât când îți spun eu.”
De data asta o apuc de păr. O ridic și-mi îngrop pumnul în fața ei.
Perna luă imediat forma capului ei.
Nu mai mișcă.
„Uite, uite ce mă faci să fac.” Zic ridicându-mă de pe pat.
„Mă faci să mă port rău, să nu fiu cuminte, Lara.
Eu te iubesc.
De ce faci asta?” îmi simt mâinile fierbinți și cum gâtul mi se aprinde și el.
„Eu te iubesc, Lara.
Ești a mea acum!
A mea, doar a mea!
Așa că trebuie să faci ce îți spun.
Eu sunt stăpânul tău acum. Unicul tău stăpân.”
Îmi înfig degetele în părul ei și o târăsc până în colțul camerei.
„Aici să stai. Să nu te mai miști de aici!” zic și o izbesc de podea.
Ies repede din cameră și merg grăbit pe hol către ieșire. Ies și mă îndrept către garaj.
Mă uit în jur.
Un maidanez chiar lângă gardul meu. Duc o clipă privirea către el și se întoarce și pleacă chelălăind ca și când s-ar fi văzut în viața de apoi.
Deschid portiera și capul îi cade în brațele mele.
„Ah, Andra. E rândul tău. Tu ești noua mea prințesă.
Te iubesc enorm!”
O împing înapoi și îmi vâr brațul stâng sub capul ei. Cu cel drept îi apuc picioarele și o ridic în brațe.
Parfumul dulce de mandarină coaptă amestecat în pielea ei îmi scoate la iveală fiecare dorință. Îi simt pielea în flăcări și mă îmbăt în parfumul de pe gâtul ei. Aproape că mă prăbușesc închizând ochii. Mușc din trupul ei fraged și suculent.
„Oh, da micuțo. Ne vom bucura împreună.”
O așez pe pat și mă uit în colțul lovit de umbră. Lara e cuminte. Sau a murit.
„Neah! Nu e o problemă.” Zic.
Împing corpul Andrei pe mijlocul patului și încep să-i adulmec mirosul.
Îi ridic încet fustița și-i văd chiloțeii roz. Îi dau într-o parte și strecor vârful degetului între labiile ei.
„Oh, Doamne Dumnezeule! E virgină! Zic și mă îndoi sub excitația momentului ca un pubertin.
„Ah, Doamne!” Mă gândesc.
Simt cum inima mi-o ia și mai tare la goană și excitația mă face să tremur. Îmi iau fața în pumni.
„Nu, nu pot! E prea mult deodată.
Trebuie să mă antrenez un pic!” Îmi zic.
„Ia să te duc eu pe tine la frăgezit un pic, micuțo. Că am un porc de tranșat între timp și o muiere de călărit. Dar nu îți face griji, Andra, o să ajung și la tine, fetițo! Da, da!” zic și o iau în brațe mirosindu-i încă o dată parfumul ca un roșu aprins.
Câteva momente mai târziu îi prind lațul de încheieturi în magazie. Trag de funie și o ridic pe scripete.
„Rămâi aici, micuțo. Ne vedem în două ore.” Zic sărutându-i buzele.
Ies din magazie și merg în bucătărie.
Masa jelește sub greutatea unei purcele întregi.
O ating și e încă, caldă.
„Trebuie să mă apuc de treabă, că taximetria e pentru altceva de-acum.” Zic și îmi strâng degetele în jurul mânerului satârului.
Încep să tai în porc și din ce tai mai mult, mirosul cleios de sânge mi se ridică în nări și îmi alunecă pe limbă.
Un gust divin.
Ambrozia zeilor.
Cel uman trebuie să fie și mai plăcut pentru un eveniment ca ăsta.
Iar eu trebuie să știu asta.
Ori de câte ori merg în magazie, pe drum văd o bucată din Dana.
Dulceața cărnii ei îmi este de neuitat. Nectar divin sângele ei.
„O să îl gust cu iubita mea din această noapte. Sunt sigur că o să-i placă.”
Încă mai am o sticlă la rece pentru zile de sărbătoare.
„Dulcele gust al sângelui cald e și mai plăcut. Se va răci însă, trebuie să merg acum!” îmi zic.
„Dar dacă e să împart nectar cu iubita mea Andra, acesta trebuie să fie proaspăt.
Lara va fi un deliciu pe limbile noastre în noaptea asta. Ca o jertfă divină adusă Lui Dumnezeu!
Oh, Doamne! Ce Bun ești cu mine!” Îmi zic.
„Sunt foarte excitat iar erecția din pantaloni îmi dă bătăi de cap și nu mă lasă să muncesc.
Simt c-aș vrea să-mi înfig satârul în carnea Larei. Trebuie să i-o trag mai întâi.
Da, da, e o idee bună!” zic și merg înspre dormitor.
„Ridică-te cățea!” strig uitându-mă în negrul camerei.
„Lara?” mă apropii, dar. Ea nu e acolo. Mă uit după lanț și trag de el.
„Ce faci sub pat?” Strig și zvâcnesc lanțul.
„Ți-am zis să nu te miști!” îi zic și o ridic în mâini.
„Haide Lara, că nu mai e mult! Te voi scăpa definitiv de durere.
Și vei deveni curând o parte din noi. Așa, ca o amintire de neuitat.
În noi, în ființa noastră.” Îi șoptesc la ureche și o împing pe pat.
După o oră terminasem definitiv cu Lara. Mai era puțin.
„Las-o acum, o să văd ce fac cu ea mai încolo.
Trebuie să o văd pe micuță. Ea e aleasa acum, să gustăm ambrozia împreună.
Nectarul zeilor și fericirea toată.
O voi face a mea. Da, doar a mea.” Îmi zic și mă reped către magazie cu cazanul cu carne în mână.
Mă uit în jos și văd sângele care încă mai gâlgâie.
Zâmbesc.
„Dulceața sângelui cald.” După cum spuneam…
În altă situație, poate că mi-ar fi părut rău de Lara, dar nu.
Ea nu mai contează. S-a dus. O să scap de corpul ei mai târziu.
Acum trebuie să văd ce face Andra.
Doar ea contează acum. Și eu, noi împreună. Pe veci. Da”
Oh Doamne Dumnezeule, tremur de emoție!
Mă apropii încet de ușa deschisă.
„Oare s-o fi trezit?
M-o aștepta?” Mă întreb.
Sunt în cadrul ușii.
„Se uită la mine?” Mă întreb uitându-mă la fața ei.
Mă apropii încet de ea.
Chipul ei dulce ca mierea.
„Hai, fetițo! Că e rândul tău!” îi șoptesc la ureche.
Tresare.
Mă întreabă ce vreau. De parcă ar fi important răspunsul pentru ea.
Impresionant!
„Să fie ea prima care să mă iubească, cu adevărat?” Mă întreb și mă rog Lui Dumnezeu să fie așa.
Am mai întâlnit fete frumoase. Toate cu nasul pe sus, de parcă s-ar aștepta ca lumea întreagă să le aparțină.
„Îți mulțumesc, Doamne pentru acest dar!” zic în sinea mea.
Îmi promite că o să fie ascultătoare. Că o să facă tot ce îi spun.
E minunată! O iubesc!
Oh, Dumnezeule! Pielea ei e o minune. A opta minune a lumii.
Simt parfumul pielii ei sub atingerea mea ca o floare risipindu-și nectarul la atingerea unui fluture.
„Trebuie să o gust!
Simt nevoia aceasta.
Acum!” îmi zic și îmi ating buzele de ale ei într-un sărut ce aș vrea să fie etern.
Capul ei lăsat pe spate e semn că, cu siguranță fac ceva bine.
Trupul îi vibrează în mâinile mele și inima simt că-mi explodează în piept.
Nu am mai simțit așa ceva niciodată.
E minunată!
„Oh, Doamne! Ce emoție!” îmi zic. Tremură în brațele mele.
Nu știu dacă trupul ei sau mâinile mele.
„Și ea e emoționată? De mine ce să mai zic?”
Ridic mâna tremurândă și îmi șterg ochii plini cu lacrimi.
„Ce nu face un bărbat pentru o iubire adevărată?” Îmi zic și o simt cum îmi alunecă din brațe. Întâi picioarele urmate de brațe și o las încet pe funduleț. Cade într-o parte ca și cum ar dormi.
Frumusețe divină. Frumusețe deodată.
„Oh, ce făcuși măi copilă? Acum trebuie să mă aplec.”
Mă las încet în jos simțind greutatea anilor pe umerii mei.
Iubirea e speranța și puterea, și viața. Ea e fericirea pe care o caut.
Mă uit la mâna ei care se încolăcește în jurul mânerului satârului.
Lumina lunii licărește în ochi.
„Ou!” zic simțind bucata rece făcându-și loc ca o brută în capul meu.
Nu mai pot vedea. Întunericul se întinde acum peste tot în jur.
