Salut!

În cel mai recent articol am abordat subiectul „adevăr obiectiv” susținând ideea că doar acestea (adevărurile obiective), sunt adevărate într-o afirmație, hmm, să spunem „provocatoare”.

Iată o alta:

Nu există adevăr subiectiv!

Orice așa-zis adevăr trebuie testat ca să devină adevăr. Un adevăr subiectiv este absurd prin sine pentru că se neagă pe el însuși. 

Să presupunem că adevărul meu „subiectiv” este că mă simt vinovat de ceva. Nimeni nu poate băga mâna în foc că asta este adevărat fără să devină irațional.

Aici ideea este că dacă este SUBIECTIV, este în mod automat o afirmație validată numai de un singur martor (de cel ce-o proclamă, neînsemnând neapărat că nu e adevărată), și de aceea NU POATE FUNCȚIONA CA ADEVĂR. În consecință, dacă, precum spunea o comentatoare aici la articolul „De ce există numai adevăruri obiective” (mulțumesc mult, Grațiela Vlad), cunoscând contextul renunțăm la păreri personale, emoții, perspectiva noastră proprie, adevărul subiectiv dispare și în locul lui, ghiciți ce, APARE ADEVĂRUL OBIECTIV. Ca atare… ADEVĂRUL SUBIECTIV ÎȘI NEAGĂ PROPRIA EXISTENȚĂ chiar prin această afirmație CĂ AR FI.

[Citeşte mai departe…] despreDe ce „opinie” și nu „adevăr” – Adio Adevăr Subiectiv