Salutare, prieteni!
Subiectul de azi este unul personal și extrem de serios, care mă pune în pericol atât pe mine, ca autor, cât și existența mea ca scriitor.
Ce vreau să spun cu asta? Ok…
Ironia face ca unul dintre cele mai recente articole ale mele să fie pe tema discriminării în societate, articol în care nu doar că afirm, ci aduc dovezi cum că cea mai discriminată categorie de persoane, în societate, este cea a persoanelor cu dizabilități, în comparație cu toate celelalte.
Ieri am abordat pe Facebook proprietara unei edituri și i-am pus trei întrebări simple, iar pentru asta am terminat prin a fi numit stupid și cretin.
Situația stă însă în felul următor:
De ună-zi conversam cu o prietenă pe Messenger și am primit o propunere din partea sa de a participa la publicarea unei antologii de poezie. După ce i-am dat să citească câteva poezii pe care le-am scris, am rămas să mă mai gândesc dacă e sau nu o idee bună să fac parte din acest proiect, deoarece niciodată nu mi-a plăcut ideea de antologie, și nu ar fi fost prima pe care aș fi refuzat-o.
M-am gândit între timp, și următoarea zi i-am comunicat prietenei mele, care a venit cu mențiunea cum că în caz că mă voi decide să particip, va trebui să plătesc o contribuție de 55 de Lei, lucru rezonabil, ați spune, neluând în calcul faptul, că în calitate de scriitor, contribuția mea la antologie ar fi fost poeziile în sine, dar în fine, mi s-a spus că în prețul acesta voi primii două copii ale publicației și mi s-a părut ok. Prietena mea a fost înțelegătoare și mi-a propus ca în cazul în care nu dispun de suma respectivă, să mă împrumute ea și-i voi înapoia eu în timp, ceea ce e un lucru de apreciat.
Problema e că eu deja mă decisesem să nu particip, iar această precizare a prietenei mele nu a făcut decât să îmi întărească poziția, care era una obiectivă, bazată pe faptul că participarea la acel proiect nu îmi aducea niciun beneficiu.
Problema s-a agravat între timp, pentru că prietena mea, discutase despre mine cu editoarea antologiei și îmi dăduse și mie un link către pagina acesteia cu precizarea că îi spusese despre mine și că aceasta se aștepta să o contactez, pentru că eram interesat de o potențială colaborare cu această editură, mai ales că prietena mea o lăuda.
După ce am refuzat participarea și am încheiat conversația pe această temă cu prietena mea, i-am lăsat un mesaj pe Messenger, doamnei respective:
– Bună ziua, în legătură cu editura Dvs…
Aveți un portofoliu, o listă de prețuri, un website?
La care aceasta mi-a răspuns:
– Buna ziua!
Dar pentru ce va intereseaza mai exact? Doriti sa publicati la editura mea? Nu se dau informatii asa la oricine intreaba pe aici de verificare, asta nu se face.
Lăsând la o parte emfaza din răspunsul pe care l-am primit, am continuat, în mod binevoitor:
– Ugh, îmi pare rău, dar intenția mea nu a fost nicidecum să vă „verific” pe Dvs. Majoritatea editurilor cu care lucrez își au propriile site-uri în care furnizează informații celor interesați. Este perfect normal să întreb de portofoliu și de potențialul pe care editura l-ar putea aduce, eventual, publicației mele, indiferent de specificul acesteia.
Înainte să încep orice colaborare, mă interesez, este normal, în viață și în afaceri.
La care doamna a continuat pe același ton:
– Dar din cate stiu eu dvs vreti sa publicati in antologia (numele prietenei mele), daca nu ma insel. Si daca publicati in antologia ei de ce ma luati pe mine la intrebari? La mine se publica antologia ca la orice editura.
Si pentru stiinta dvs, autorii care publica la mine va spun sincer niciunul din sutele de autori cu care am lucrat in anii de editura nu mi-au pus intrebari din astea. Si mai stiu un lucru- numele prietenei mele, v-a dar pagina de facebook a editurii, ce alte neclaritati aveti?
Este interesant faptul că nu accesasem pagina editurii dânsei, dar chiar și așa, întrebările mele erau total inofensive și normale. Eram însă năucit de agresivitatea acesteia, așa că am căutat să-i răspund direct la subiect:
– Nu, ați înțeles greșit, am refuzat publicarea în acea antologie. Eram interesat doar de o viitoare colaborare directă cu editura dvs.
În momentul ăsta eram pregătit să îi cer scuze de deranj și să închei conversația, dar răspunsul ei a fost să mă jignească, pe mine și un întreg județ, încercând o descriere extrem de nepotrivită, astfel:
– In conditiile in care vreti sa colaborati cu mine nu trebuie sa ma luati la intrebari cu portofoliu , potential, liste de preturi etc, nu dezbat astfel de lucruri, vreti sa publicati, sunteti binevenit, nu vreti, sanatate! Mai sunteti si din Giurgiu…de aia refuz eu sa colaborez cu giurgiuvenii, imi este lehamite de orasul asta…
Nu dezbat lista de autori care au publicat la mine in 7 ani de editura, nu exista preturi stabilite dinainte, nu avem mercurial ca nu suntem pe timpul comunistilor, nu se publica gratuit, aici este pe bani si nici vanzare nu se face daca vreti sa stiti potentialul firnei, dar il stiu eu mai bine decat dvs.
A trebuit să îi precizez însă:
– Ugh, îmi pare rău, dar nu mă încadrez deloc în descrierea dvs.
După care am continuat…
Tocmai pentru că sunt o persoană extrem de serioasă, v-am pus acele întrebări. Întrebări, care sunt nu doar corecte, ci profesionale. Repet, toate editurile cu care am colaborat și colaborez comunică în felul acesta.
La care doamna aceasta (proprietară a editurii), mi-a răspuns astfel:
– Nu ma intereseaza si nu este treaba mea ce fac alte edituri, fiecare are modul ei de colaborare si lucreaza dupa propriile reguli.
Am fost de acord cu aceasta cu o mențiune:
– Mda…. profesionalismul are însă aceleași standarde…
Doamna nu a vrut să se oprească însă aici, pesemne că nu mă jignise destul… și a continuat:
– Lucrati cu acele edituri, eu lucrez altfel. Cui ii place ramane la mine, cui nu, e liber sa publice unde vrea.
Chiar nu ma intereseaza sincer va spun
Profesionalismul inseamna cu totul altceva nu divagatiile astea si eu trebuie sa raspund la interogatoriu stupid.
Am strâns din dinți și am răspuns politicos astfel:
– Ugh, discuția a degenerat repede, de aceea, eu mă retrag. Sunteți extrem de neserioasă și plină de dvs, o persoană de evitat. Hai pa!
La care ea a răspuns, încercând să facă pe victima:
– Multumesc pentru caracterizare, mergeti in alta parte pentru teorii din astea si interogatorii!
Am închis fereastra și eram pregătit să las totul astfel, gândind că nu toată lumea știe să comunice și că există unii care dacă au un pic de putere, cred că au căpătat în același timp și valoare.
Problema este că azi am intrat pe pagina respectivei doamne și am văzut că își continuase tirada și făcuse o postare în care m-a numit tâmpit și cretin.
„lata de ce nu colaborez cu giurgiuveni!
In 7 ani de editura nu mi s-au pus astfel de intrebari tampite si am lucrat
cu oameni atat din tara cat si din afara granitelor fie la carti, fie la revista,
fie la antologii.
Se gasi acum un personaj (sa nu-| numesc altfel) care este din Giurgiu
chipurile, are 3 prietemi comuni cu mine (imi dau seama ce scrie
„stimabilul” si cat colaboreaza cu editurile ca sa stie care-i mersul) care
apare din neant si ma a la intrebari pe aici fara sa-mi spuna ce intentii are,
daca vrea sa publice sau nu, ca pot fi si persoane trimise de altii ca sa afle
anumite informati, este o practica destul de des intalnita.
Ce puteam sa-i raspund la cretinitatile de intrebari.?…nu puteam sa-i fac
lista cu sutele de autori care au publicat la mine in 7 ani sa i-o dau ca
portofoliu, nu puteam sa-i dau preturi in primul rand nu mi-a spus ce
intentii are si in al doilea rand, preturile nu sunt stabilite dinainte, ele se
calculeaza pentru fiecare carte in parte, jar referitor la potential nu am
inteles ce vroia, probabil sa-i public si cartea sau cartile pe bani mei si
sa-i mai dau si bani pe deasupra ca asa fac astia care pun intrebari din
astea.
Concluzia dragii mei din spusele „stimabilului” – sunt o persona plina de
mine, extrem de neserioasa si de evitat !!!”
O să încep însă cu finalul conversației cu mine…
Aceasta zice că profesionalismul este altceva decât respectarea unor standarde.
Am să dau aici direct definiția din DEX, care este prezent lângă mine, alături de DOOM Ediția a treia.
- Conștiință profesională. 2. Cuvânt care aparține unui limbaj profesional.
Conștiință profesională, limbaj profesional…
În încercarea sa de a părea superioară, doamna m-a jignit de mai multe ori, în mod nenecesar (nu că ar fi fost în vreo altă situație necesar să fiu jignit).
De ce a vrut doamna să pară superioară?
Pentru că asemeni multor altor persoane din această lume, este obișnuită să judece la prima impresie și fiind plină de sine, nu a suportat gândul că am putea fi la același nivel.
Prietena mea i-a vorbit probabil despre antologie și că în realitate această publicație este adresată promovării autorilor cu dizabilități, și când a înțeles că am preferat să nu particip, m-a văzut imediat ca pe un neputincios și după cum observăm din postarea ulterioară de pe Facebook, ca pe un sărac, care caută și el să cerșească să fie publicat, poate i se va face cuiva milă de el și îi va face o mică donație…
Ugh, pentru a respinge cu totul această idee, trebuie să precizez faptul că eu sunt acela care a reziliat un contract care m-a costat o căruță de bani și care a rămas cu câteva cutii pline cu cărți pe care nu le voi putea vinde, din această cauză, pentru a apăra un simplu principiu.
Dacă un principiu m-a făcut să renunț la tot, vă puteți imagina că 55 de Lei nu puteau fi în niciun fel un impediment în participarea la un astfel de proiect.
Adevărul e că și în cazul acesta, tot un principiu m-a convins să nu particip, și trebuie să subliniez asta, pentru că prietena mea m-a informat cu privire la faptul că „pentru a nu fi discriminări”, nu se va publica decât numele autorilor și poeziile acestora, lucru pe care din principiu nu îl accept, deoarece conștiința îmi spune că nu mă poți acuza de discriminare, dacă nu sunt discriminator.
În fapt, ideea că nu promovăm decât parțial autorii, m-a făcut să resping această participare.
Cât despre doamna respectivă, nu știu de ce se temea în felul acela să îmi dea acele informații, care ar fi trebuit să reprezinte o mândrie pentru ea. Oh, stați puțin, de fapt știu de ce a evitat…
„nu am inteles ce vroia, probabil sa-i public si cartea sau cartile pe bani mei si sa-i mai dau si bani pe deasupra ca asa fac astia care pun intrebari din astea.”
Doamna deține o editură, care probabil activează ca o tiparniță pentru Ego-ul autorilor. Editura în cauză nu face decât să ofere un isbn și o descriere a publicațiilor, atât, nu se ocupă de vânzarea autorilor sau a publicațiilor acestora, că nu are unde… Pe Facebook? 😂😂😂
În realitate, editurile adevărate publică autorii pe banii lor și îi promovează asiduu, pentru că cred în ceea ce publică, sau cel puțin le oferă toate informațiile pe care aceștia le solicită, înainte ca aceștia să își declare intențiile, tocmai pentru a-i convinge de buna intenție și de calitatea serviciilor pe care le oferă.
Este interesant faptul că agresivitatea acesteia a ieșit în evidență încă din primul moment, fapt care m-a băgat în corzi și nu mi-a dat nicio șansă.
Din acest motiv personal mă simt grav discriminat.
Ce este de făcut în cazul acesta? Mă las de scris, nu mai public nimic?
Aștept răspunsurile voastre în comentarii, lucru pentru care vă mulțumesc anticipat.
