Salutare!
Când Confucius vorbește, asculți.
Trăim într-o lume a sloganurilor. Imaginea contează mai mult decât adevărul și mai importante decât orice virtuți sunt banii, distracția și păstrarea unei imagini acceptabile în ochii celorlalți, exact în această ordine.
Problema e că, ce e de acceptat se schimbă de la o zi la alta.
Asta e opinia mea.
„Nu fac compromis cu sinceritatea.” Ăsta este sloganul meu.
Cândva am scris un scurt manifest care i-a făcut pe unii să dispară din lista mea de „prieteni” de pe rețelele de socializare. Lucru bun, bun de tot.
„Scuzați-ma dacă nu cred în suferință!
Vă cer scuze dacă ceea ce spun vă rănește!
Iertați-mă vă rog dacă nu vă cer scuze când vă dau în cap cu adevărul!
Știu că doare, dar nu vreau să mă abțin.
Nu regret sub nici o formă nimic din ceea ce spun.
Nu sunt un obiect.
Sunt un subiect, sunt subiectul propriei mele inteligențe iar IQ-ul meu vorbește de la sine.
Sunt liber să mă exprim.
Sunt liber să mă manifest.
Sunt liber să gândesc.
Sunt liber să spun ce vreau iar dacă asta îți rănește sentimentele, dacă propriile-ți concepții te împing să mă oprimi că nu ești de acord cu mine te invit să îți expui opiniile și să îmi permiți să le combat.
Sunt liber să îți spun că greșești iar dacă nu mă iei în seamă sunt liber să îți spun că ești prost (mai degrabă uimitor de prost).”
Am scris asta în mod special pentru a combate acele situații în care sinceritatea mea poate crea confuzii cu privire la personalitatea mea.
Nu e aroganță – e sinceritate.
Confucius spunea, „practicare a cinci lucruri în toate situațiile constituie virtutea perfectă.
Seriozitatea, generozitatea sufletului, sinceritatea, ardoarea și bunătatea.”
Consider că, cea mai importantă dintre toate este Sinceritatea deoarece din ea izvorăsc toate celelalte și fără ea nu ar exista niciuna în mod perfect pentru că toate ar fi reduse la o ipocrizie ieftină.
Pe când sinceritatea în forma ei brută rămâne sinceritate în orice fel de circumstanțe.
Problema cu sinceritatea e că nu o poți dilua. Nu poți să spui că ești sincer și apoi să încerci să ocolești în vreun fel adevărul. Sinceritatea este delicată deci. Dacă îi schimbi chiar și puțin sensul, ai schimbat-o cu totul. Nu mai e sinceritate, e neadevăr.
Iar neadevărul după cum știm cu toții, e minciună, iar minciuna e rădăcina tuturor relelor.
Minciuna și consecințele ei constituie însă un subiect pentru un alt articol.
„Prieten trebuie numit acela pe a cărui înțelegere și virtute ne putem baza în egală măsură și a cărui opinie putem să o apreciem imediat pentru dreptatea și sinceritatea ei.
Robert Hall
Din nefericire pentru „diplomați” sinceritatea nu e ceva ce modelezi în funcție de situație sau de persoană.”
Și tot pentru aceștia, empatia nu distorsionează sinceritatea în vreun fel, ba din contră, îi subliniază importanța, deoarece sinceritatea poate curma multă durere.
Vă mulțumesc pentru lectură și vă invit să îmi spuneți opiniile voastre!
Sunteți sinceri sau credeți că sinceritatea depinde de circumstanțe?
Succes!
Despre Mine
Contact:
Alex Popa
Scriitor, Webdesigner, Online Marketer.
Urmăriți-mă și pe rețelele de socializare.
Facebook Twitter Instagram
Mirela Marin a zis
Cred că sinceritatea face parte din noi. Unii o ”cultivă”, unii o reprimă în momentul în care conștientizează ce înseamnă ea.
Mai cred că a fi diplomat, nu înseamnă neapărat să minți, ci mai degrabă felul în care spui adevărul.
Personal, sunt o persoană sinceră și am pierdut mult la viața mea din cauza aceasta. Dar nu mă pot ”vindeca”. 🙂
Felicitări pentru articol!
Alex Popa a zis
Sunt de acord cu tine, Mirela în partea cu „sinceritatea face parte din noi”.
Cât despre așa-zisa diplomație, dacă stricâ, câtuși de puțin adevărul…
Îți mulțumesc pentru comentariu!
Raluca Anghel a zis
Cred că sinceritatea e ceva tare rar zilele astea. Si de oferit dar mai ales de acceptat. Eu am pierdut de multe ori jucând cartea asta, mai ales cu persoane apropiate, a fost luată drept altceva, judecata poate. Am invatat sa tac mai mult 🙂
Alex Popa a zis
Așa este, Raluca! Știu ce vrei să spui. Am trecut și eu prin asta, și cum spune Mirela mai sus, dacă ești sincer în adâncul tău, nu ai cum să te vindeci de asta. Percepțiile celorlalți cu privire la mine, mă lasă total rece. Nu lăsa lumea sau opiniile celorlalți să te schimbe. Ești perfectă așa cum ești și sinceritatea ta e un dar. Prețuiește-l!
Îți mulțumesc pentru comentariu!
Almona a zis
Eu zic să nu confundăm diplomația cu ipocrizia. Un diplomat nu minte, ci exprimă sinceritatea într-o formă nedureroasă. În timp ce ipocritul îți spune ceea ce vrei să auzi.
Sinceritatea te scutește de multe neajunsuri. De exemplu, nu trebui să ții minte ce ai spus. Pe când atunci când minți, ai nevoie de o memorie fantastică. E greu să minți de două ori la fel.
Alex Popa a zis
Exact la asta mă refeream, Almona. Diplomația asta de care vorbești în cazul celor mai mulți se transformă în ipocrizie. Înțeleg punctul tău de vedere și empatia rezolvă până la un punct această problemă, dar adevărul doare de cele mai multe ori. E inevitabil. Așa că eu cred că, cu cât e mai curând cu atât mai bine. Cei mai mulți recurg la câte o „minciuMică”, că deh e mică și nu se pune. Dar minciunica se răstogolește…
Îți mulțumesc pentru comentariu. Sunt parțial de acord…
Elena Chedică Mateică a zis
Din nefericire, în ziua de azi prea puțină lume mai este sinceră. Ai dreptate, unii susțin ca sunt sinceri dar până la urmă își schimbă cuvintele, ceea ce înseamnă că habar nu au ce înseamnă sinceritatea.
Alex Popa a zis
Așa este, Elena!
Dar ce să-i faci, fiecare om e unic. Cu opinia lui, cu interesele și cu gândirea lui.
Sinceritatea este însă o virtute și ar trebui să fie emblema fiecăruia dintre noi. Lumea ar fi mai bună în felul ăsta. Ar fi mai sănătoasă.
Îți mulțumesc pentru comentariu!
Adriana Ivan a zis
Cred în sinceritate, dar nu îmi plac oamenii care se ascund în spatele cuvântului pentru a răni sau pentru a părea superiori. Consider că sinceritatea este vitală pentru a fi împăcat cu tine însuți. Prefer să nu fiu sută la sută sinceră atunci când opinia mea nu poate schimba nimic și ar aduce doar supărare. De exemplu dacă cineva îmi arată cât de frumoasă i-a fost rochia de mireasă și mie nu îmi place, nu încep să îi spun cât de urâtă mi se pare.
Alex Popa a zis
Sunt perfect de acord cu tine, Adriana! Dar tu vorbești despre răutate. Cu asta nu sunt în nici un caz de acord.
A-ți exprima opinia fără un fundament real, o opinie care rănește doar și nu vindecă, care nu sudează e răutate. Menirea sincerității este vindecarea, alinarea. Când am zis „nu cred în suferință”, am spus că nu cred că sinceritatea rănește inutil. Dacă sinceritatea e inutilă și rănește, atunci e răutate și ar trebui să nu fie exprimată.
Îți mulțumesc pentru comentariiu! Apreciez opinia ta. Delicată, dar la subiect. Mulțam!
Violeta a zis
„Imi exprim opinia, cu sinceritate, respectandu-i pe ceilalti”. Cam asa suna felul in care sunt eu. Sincera fiind, aleg sa am in jur doar oameni similari. Unde ma prind ca am de-a face cu altceva, ma intorc pe calcaie si plec. Nu consider ca pierd ceva.
Iar cui nu-i convine cum sunt eu, din nou, liber sa plece. Nici aici nu consider ca pierd ceva.
As pierde, insa, mult, daca nu m-as purta confrom cu ceea ce sunt. Adica m-as pierde pe mine!
Alex Popa a zis
PERFECT! Oh, my God! Ți-am zis că semănăm!
La fel, exact așa gândesc și eu, Violeta.
Îți mulțumesc mult, Violeta pentru opinia ta
și pentru comentariu de asemenea!
Aura B. Lupu a zis
Sinceritatea e dăunătoare, câteodată. Să-i spui verde-n față cuiva ce crezi cu-adevărat, doare.
„Ce te-ai îngrășat!”, „Ce rău arăți, ești bolnavă cumva?” or fi ele sincere dar io cred că-s nepotrivite și au și-un dram de răutate.
A spune adevărul, dar fără să rănești, no asta e sinceritatea care-mi place.
Alex Popa a zis
Opiniile nesolicitate mi s-au părut întotdeauna nefolositoare.
Ai dreptate, Aura, sinceritatea doare, dar scopul acesteia este după părerea mea vindecarea.
Dacă cineva te întreabă de exemplu, „Cum arăt, sincer? iar tu îi spui, „Vai, arăți extraordinar!” și crezi contrariul, aia nu mai e sinceritate.
Ai dreptate încă o dată, sinceritatea trebuie ponderată de empatie pentru a nu răni. Dar îți spun, prefer un adevăr crud decât unul pe jumătate.
Aura B. Lupu a zis
Bravo ție, io nu! Da’ no, io-s muiere, altfel sună când auzi: „Vai da’ ce grasă ești!” decât „Ai făcut burtă, bro!”.
Alex Popa a zis
Ești o dragoste! Mulțam mult, Aura!