România, ești minunată dar, vinovată!

Salut!
Politicieni. Am făcut de curând niște referi destul de negative la politicieni sau mai bine spus la unul anume, la Liviu Dragnea și am cam dat cu el de pământ.
Merita el oare asta?
Oho, cu siguranță, pe deplin și încă și mai mult.
Asta e părerea mea, însă după ce l-am scris și l-am postat mi-am amintit de o idee pronunțată de George Carlin, „dacă ai cetățeni egoiști plini de ei și ignoranți, tot la fel vor fi și liderii lor” așa că mi-am spus că poate că nu politicienii sunt de vină până la urmă ci chiar populația din care aceștia provin.
Ne tot întrebăm „de ce era atât de bine pe vremea lui Carol I în România, care e motivul până la urmă pentru care țara asta (că era țara asta, cu același tip de oameni), o ducea mai bine?”.
Păi pentru că ăla nu era român și deci nu se asemăna poporului pe care îl conducea, popor care este singura sursă a relelor care îl macină.
Faptul că nimeni nu-și asumă faptele izvorăște din însăși rădăcina acestui popor.
„Demisia doamna Dan!
Hei, doamna Dan, dați-vă demisia, e o chestiune de onoare, doamna Dan!”.
Auziți, se aude zgomotul asurzitor de absurd al acestei cereri?
Demisie, onoare, respect?
Absurd, cu totul absurd, România nu cunoaște așa ceva, e țara care a întors armele iar istoria nu va uita asta. Aceasta este țara care trădează și apoi fuge la Dumnezeu, „apără-ne Doamne!”, e ireală, România.
No, nu contest motivul, ci caracterul românului.
Românul este omul care refuză să învețe din greșeli condamnându-se la a le tot repeta pentru că îi este lene să învețe din acestea.

Problema și rezolvarea ei

Generalizez pentru că este singura metodă, prin care poate fi rezolvată problema (popoarele sunt definite de majorități), altfel luând românii individual, ne-am înfunda într-o perpetuă situație a absurdului, că până la urmă „majoritatea” face legea, și-i alege pe nătărăii aceștia ca lideri.
Tot de aici se reflectă și caracterul românului, din majoritate.
Excepțiile există doar pentru a confirma regula, ele nu ar putea prea curând face diferența și nu ar putea schimba destinul acestui popor, destinul acestui neam, pentru că ele sunt împinse întotdeauna către margine în cazul poporului român și limitate de genealogia din care provin, aici chiar și educația ocupând un loc secundar. Este o problemă sangvină.
De aceea nu sunt sigur că educația ar putea ajuta România, altfel decât într-un interval lung de timp și doar într-o schimbare de paradigmă în cadrul gândirii majorității.
Altfel spus ar mai trebui să treacă vreo sută de ani încă pentru ca liderii României să devină onorabili astfel încât să facă „bine” înainte de toate celor pe care sunt puși să-i conducă, și apoi să se gândească la ei înșiși.
Fiecare dintre noi este vinovat pentru conducătorii din fruntea acestui popor. Noi am preferat să fugim la „mai bine” decât să rămânem să rezolvăm problemele acestei țări.

În consecință, părerea mea este că înainte de a da vina pe Dragnea, pe Dăncilă sau pe Dan, ar trebui să ne învinovățim pe noi înșine și să luăm o atitudine în ceea ce privește cauza, care este în cazul României, propria gândire egoistă și plină de ea, „să-mi fie mie/mai bine, acum!”.
Succes!