Salut!
Uh, ieri am avut parte de o experienţă care mi-a redat încrederea în oameni, în români în speciial, în medicii români ca să fiu mai exact. ).
Binenţeles, ca majoritatea situaţiilor care schimbă paradigme și asta a fost una dureroasă. Mă credeţi sau nu, creditul acordat de mine medicilor din România până scum era unul foarte mic (multiple experienţe negative, să zicem).
Mi s-a întâmplat ca ieri noapte (cred că era 3 și ceva..) să mă trezesc cu niște dureri foarte mari în partea stângă-jos a abdomenului. După câteva zvârcoleli în pat am decis că e momentul să chem Salvarea. E grav tată, cu sănătatea nu te joci.
După câteva minute Ambulanţa Giurgiu era la mine la poartă.
Pampam zic și mă aștept să fiu dus direct la spital. Dar nu, medicul de pe ambulanţă mă consultă foarte amănunţit, îmi face câteva calmante intravenos iar durerile dispar.
Diagnostic Colică Renală. Îmi scrie o reţetă și îmi urează toate cele bune după care pleacă.
Era ora 5 și ceva.. mai mult de două ore trecuseră deja.. Probabil că acum v-aţi întreba ” ce anume au făcut medicul și asistenta de au trebuit două ore+ să îmi pună un astfel de diagnostic”. Well, cu mine totul e ceva mai complicat.
Bine, mă culc la loc și mă trezesc pe la 9:30 cu o senzaţie de urinare dar pe care nu o pot exprima în practică.
Păţit deja, 112 și chem Ambulanţa Giurgiu.
De data asta vine o asistentă la fel de amabilă și îmi recomandă o sondă urinară. Eu destul de novice în astea introduc un deșt în nas (puzzled!!!!) și zic ok!
????
Păstârnac mă numesc că asistenta zice „pantalonii jos!”, eu ” văleu, nici nu te cunosc femeie, ce-ţi veni!!”. Până să ma dezmeticesc eu, doamna asistentă lucra deja la un furtun de vreo 30 cm ungându-l cu un gel cu ajutorul șoferului de pe ambulanţă (să nu ziceţi voi că nu există eficienţă în lucrul în echipă!).
Muuuiiicăăăă! zic, ce faci cu ăla” dar ea „stai liniștit, am mai văzut, am trei băieţi acasă. Înainte să pot eu schiţa o dezaprobare care în mintea mea deja făcuse ravagii ea îmi și introduce dihania (no, nu încercaţi să vă imaginaţi, e dureros).
În cateva minute robinetul își făcea treaba.
Asistenta zice acum, ” stai și tu liniștit cu ea măcar câteva ore și dacă te jenează suni și vor veni de la noi și ţi-o vor scoate.
Geeeeezz woman, are you kidding me?!
Zic, glumești „dacă?!!!, oh man, am un atârnaci de elementul esenţial existenţei umane, în caz că ăsta păţește ceva, omenirea a imbulinato! de-a dreptul! „.
Nimic, doamna noastră vorbea serios, m-a lăsat cu aia și a plecat. După câteva ore binenţeles că 112 ambulanţa și toată rutina să vină să îmi scoată mașinăria că doar nu sunt cyborg.
De data asta mă trezesc cu cei de la SMURD.
Când află aceștia despre ce este vorba îmi zic, „nene, ne pare rău că nu te putem ajuta dar, ăsta nu e domeniul nostru, nu ne pricepem la asta, așteaptă câteva minute și apelează din nou 112, explică situaţia și o vei rezolva”.
Zis și făcut, câteva minute mai târziu, 112 , și prietena mea cu furtunescu era la mine. Explicaţiile sunt de prisos, dintr-o singură privire înţelege perfect. E lângă mine zic în sinea mea, să mă pregătesc sufletește”” dar ghici ce, aceasta face ceva cu o seringă că înainte să apuc eu să spun ” pâs” ea mi-a și scos-o.
Pffui mamă, și io care începusem deja să regret că nu am făcut vreo zece ani de meditaţie ezoterică înainte.
Ok. ţin pe această cale să mulţumesc serviciului de Ambulanţă Giurgiu și în special medicului de gardă din noaptea de 05.07.2016 și asistentei prezentă pe tură dar în general tuturor lucrătorilor acestui serviciu care salvează vieţi nepreţuite.
O plecăciune înaintea acestor oameni binecuvântaţi de Dumnezeu!
Spune-mi ce crezi...