Respectul de sine sau auto stima este după părerea mea un factor absolut esențial în dezvoltarea cu succes a oamenilor și a capacităților acestora. Cum se manifestă această componentă atât de importantă a identității umane în ceea ce îi privește pe români însă?!
Aah, well… românii, un popor atât de mândru, nu? Așa ni se tot comunică de către unii interesați…
No, nici pe departe, românii nu formează în nici un fel un popor mândru, no…
Ok, nu or fi românii mândri dar după cum bine știm aceștia sunt un popor ortodox, deci credincios și din moment ce Biblia condamnă mândria..
Unii spun chiar că mândria este Păcatul Suprem și că acesta este simbolizat de mărul din Grădina Edenului ceea ce face ca credința să devină cel mai redutabil inamic al dezvoltării personale, cel puțin pentru români. Pentru că până la urmă, dacă dezvoltarea personală se poate constitui ca bază pentru o salvare personală, cel puțin în lumea asta, atunci ce nevoie mai are omul de un Mântuitor…
Ca atare românii nu cred în respect de sine (majoritatea românilor) și nu îl manifestă în viața lor, pentru ei e mai ușor să adopte un tătic care să le indice ce să facă și dacă e prea greu pentru ei, să nu facă sau să facă exact contrariul după care să se târască pe genunchi cerșind iertare de la tătucul lor.
Deci nu, românii nu sunt credincioși (majoritatea românilor), singura credință profundă a acestui popor se află în zicala ”Lasă mă că merge și așa”.
Ce e de făcut?
Este clar faptul că cei mai mulți dintre cei născuți după ’89 sunt parte a unei schimbări de mentalitate în privința dezvoltării personale și umane, dar totuși generațiile de după ’89 nu și-au câștigat încă în integralitate respectul de sine. Eu cred că este o chestiune de timp.
Demnitatea unui popor este fără îndoială un lucru complex. Dar în ciuda acestui lucru, eu cred că românii se pot consolida pe plan personal fără influența unor concepții de ordin religios sau dogmatic.
Adoptați o atitudine pozitivă
După cum am subliniat de atâtea ori, atitudinea este foarte importantă și joacă un rol esențial în felul în care ne simțim, de exemplu, o persoană care reflectă o atitudine pozitivă în toate aspectele vieții sale va dovedi o prezența mai calmă, mai relaxată și va zâmbi mai mult decât cineva care va privi doar partea negativă a lucrurilor.
Atunci când așteptăm lucruri de la altcineva (fie acela și un dumnezeu infinit milostiv), fără ca gândirea noastră să lucreze proactiv la îndeplinirea acelui deziderat, gândim în realitate negativ.
De ce?
Acest lucru se întâmplă pentru că amânăm lucrurile și cedăm controlul asupra propriului nostru „destin” altcuiva. Astfel, de multe ori în mod inevitabil, se ivesc reacții necontrolate precum paranoia (aolo, dacă nu face, dacă nu drege, ce mă fac?) și anxietatea (neliniște, palpitații etc.).
Acestea sunt cauzate de faptul că subconștientul nostru sesizează starea neplăcută căreia ne supunem și se revoltă, chiar dacă pe moment nu ne dăm seama.
E cert faptul că modul de gândire și felul în care ne simțim ne influențează în toate planurile viața. Dezvoltarea unei atitudini pozitive cu privire la viață în general este foarte importantă în vederea creării unei existențe de succes.
Pentru ca românii să își câștige respectul de sine este imperios necesar să adopte o atitudine pozitivă cu privire la viață.
Ce puteți face dacă observați că aveți tendințe negativiste în gândire?
Există multe modalități în care vă puteți dezvolta un punct de vedere pozitiv în legătură cu viața.
Câteva dintre acestea sunt următoarele:
Schimbarea modului de gândire într-unul pozitiv este necesară și realizabilă.
Exersați zilnic gândirea pozitivă. Este bine să vă dedicați acestui scop și anume îndeplinirii a câte unui obiectiv zilnic. Apoi gândiți-vă doar cu pozitivitate la rezultatul final al sarcinii voastre și evitați să permiteți gândurilor negative și îndoielilor să își facă loc în gândirea voastră.
Evitați angajarea în conversații negative (sporturile cele mai plăcute românilor sunt Plângerea de Milă și Aruncarea cu Vina) iar dacă cineva încearcă să vă descurajeze schimbați sensul negativ al conversațiilor căutând binele din orice lucru sau situație.
Priviți-i pe cei care vă înconjoară din perspectiva lor cea mai pozitivă. În felul acesta veți impulsiona această atitudine pretutindeni și oamenii își vor schimba percepția și implicit atitudinea cu privire la voi.
Căutați permanent ce e bun în ceea ce vi se întâmplă și deși gândul că veți sfârși demoralizați își poate face apariția, căutați în fiecare om, lucru sau situație cheia schimbării pozitive.
Mențineți pasul pe acest drum al pozitivității și nu vă lăsați ademeniți în plasa negativității.
Posibil să dureze ceva timp până veți reuși să vă schimbați modul de gândire, dar dacă veți rămâne constanți și hotărâți pe această cale a dobândirii unei obișnuințe în exercitarea (practicarea cu dedicare/pasiune), atitudinii pozitive cu siguranță veți avea succes.
Negativitatea poate fi seducătoare și ușor de justificat. Cu siguranță cei mai mulți dintre români cad zilnic în capcana gândirii negative, ceea ce duce la formarea unei viziuni sumbre asupra propriei persoane (nu sunt vrednic, am greșit, sunt vinovat, tot ce fac e rău, nu pot face mai mult, nu mă pot schimba, sunt un ratat, NU POT NU POT NU POT etc.) și în cele din urmă la o viziune de neacceptat cu privire la lumea în care trăim (nu pot accepta lumea asta, mai bine mo…). Odată ce viziunea asta distorsionată asupra propriei persoane și asupra vieții în general se va impune, aceasta se va manifesta în absolut toate aspectele vieții. Nu e astfel de mirare faptul că eșecurile ocupă un procent mult mai mare în viața negativiștilor decât în a celor cu vederi preponderent pozitive.
Ok, ce legătură au perspectivele pozitive cu respectul de sine?
Sigur, la urma urmei pot fi pesimist și să am un respect crescut pentru propria mea persoană. Adevărat!
Dar vei fi fericit(ă)?
Și mai mult de atât, cei din jurul tău, vor fi și ei fericiți?
Vedeți voi, respectul de sine se reflectă în ochii cu care ceilalți ne privesc. Cu toate astea suntem singurii răspunzători pentru respectul pe care îl acordăm propriei persoane.
De aceea pesimiștii vor fi priviți întotdeauna ca lupi singuratici și vor căuta mereu solitudinea.
Asta va crea la rândul ei alte și alte probleme precum retragerea din societate. Și chiar dacă asta nu se întâmplă și încă mai găsim plăcere în rândul oamenilor, respectul nostru de sine se va transforma inevitabil în aroganță în ochii celorlalți.
Aroganța va crea și ea tot felul de alte probleme și tot așa într-un joc de domino în care fiecare piesă împinsă și fiecare gând al nostru conduc către un iminent dezastru.
Știu, e o viziune sumbră, dar extrem de posibilă.
Pentru ca respectul față de noi să crească în ochii noștri, dar și în ai celorlalți, putem face câteva lucruri.
E bine de știut faptul că pentru a fi plăcuți de ceilalți trebuie întâi să ne privim noi înșine cu ochi buni. Iar pentru ca asta să se întâmple, este esențial ca opinia cu privire la propria persoană să fie adevărată. Îi putem minți pe ceilalți și ne putem ascunde adevăratul caracter față de ei (cel puțin un timp), dar pe noi nu.
Până la urmă această viziune a noastră se va reflecta în mod inevitabil în comportamentul nostru și ori vom fi percepuți ca agresivi ori ne vom retrage în noi înșine și vom risca depresia.
Doar adoptând o vedere pozitivă asupra propriei persoane putem dobândi un respect de sine sănătos.
Primul lucru pe care îl putem face, în era aceasta foarte ușor, este să ne autoeducăm.
Asta nu înseamnă numai să ne îmbunătățim cunoștințele, ci mai ales să ne corectăm atitudinea în permanență.
Ce înseamnă asta?
Se spune că există 16 tipuri de personalități.
Posibil…
Eu însă cred că în ziua de azi există o gamă mult mai largă de tipologii…
De aceea este bine să învățăm să ne adaptăm fiecărei personalități în parte.
Fiecare om e o personalitate distinctă și trebuie tratat cu același respect pe care îl acordăm tuturor celorlalți.
Respectul de sine este legat în mod intrinsec de modul în care ceilalți ne văd, mod care la rândul lui este strâns legat de modul în care noi înșine ne vedem pe noi, formând în felul ăsta un cerc al viciilor care se alimentează pe sine ducând ori la îmbunătățire de sine ori la decădere. Stagnarea nu există, singura constantă în viață este schimbarea.
Influențați-o în bine, gândiți pozitiv și măriți-vă respectul pentru voi înșivă în primul rând și apoi veți crește și în ochii celorlalți de asemenea.
Este atât de simplu. Da, da este…
Respectul de sine este crucial unei dezvoltări fizice și emoționale sănătoase.
În speranța că acest articol v-a plăcut, vă mulțumesc pentru lectură și vă invit la Neguțătorul de Visuri ori de câte ori veți dori!
Succes!
Despre Mine
Contact:
Alex Popa
Scriitor, Webdesigner, Online Marketer.
Urmăriți-mă și pe rețelele de socializare.
Facebook Twitter Instagram
Mona a zis
Sfaturile sunt foarte pertinente și utile. Îți mulțumesc! Ar fi foarte bine ca toată lumea să își dea silința să se dezvolte, să se adapteze, să se respecte, de ce nu, să fie mai buni.
Personal nu consider că ar exista o legătură directă între religie și stima de sine scăzută a unui popor, al nostru sau altul, din contră, cred că a fost liantul care a ținut multe societăți pe harta lumii și a oferit șansa de a se păstra cultura și istoria unui popor.
În România „vinovat” consider a fi contextul istoric. Suntem o țară atât de tânără în unitatea ei. Oamenii nu știu încă să ia o pauză și să nu se zbată zilnic pentru „a se descurca”.
Sper, totuși, ca în timp lucrurile să se schimbe înspre bine. Și totul începe cu noi, după cum bine ai spus!
O zi minunată să ai!
Alex Popa a zis
Ok, suntem cum suntem. Putem facem mai mult decât „să ne descurcăm?
Eu zic că da. Dorim să facem asta? Eu zic că nu.
Vezi tu, Mona, e ușor, extrem de ușor să găsim motive să nu facem lucruri.
Religia după părerea mea, joacă un rol fundamental în demoralizarea poporului român iar așa-zisa „credință a românului” nu a făcut decât să-i răpească fericirea.
E ușor să ne plângem de milă, Mona, și mă doare să spun asta, dar românului îi place să întindă mâna.
Nu e de mirare că unii îl regretă cu amar pe Ceaușescu.
Îți mulțumesc mult pentru comentariu și pentru opinia exprimată!
Laura Haraga a zis
Felicitări pentru articol, m-a trezit din liniștea unei zile de luni obișnuite, și asta pentru că vreau să aduc contraargumenele mele :)))
Mai întâi, din punctu meu de vedere, Biblia este cea mai tare carte de dezvoltare personală ever… Tot ce am citit din literatura de specialitate are origini, idei de acolo. Bineînțeles, cu mii de ani în urmă aceste concepte atât de actuale acum erau prezentate sub formă de parabole, proverbe și metafore. Dar toate au la bază aceeași idee: dezvoltarea personală nu ca salvare personală, așa cum ai spus, ci ca ”înmulțire a talantului” care ne-a fost dat fiecăruia dintre noi, de fructificare a potențialului personal. Să nu uităm că John Maxwell este, mai întâi, pastor, apoi autor de astfel de literatură, și multe dintre ideile lui se bazează pe cuvântul Scripturii.
Chestia cu românii mândri… ce să spun… depinde și de contextul istorico-geografic. Am avut lideri de seamă pe care i-am trecut ca eroi în cărțile de istorie, dar și conducători care au preferat compromisul de dragul păstrării liniștii în țară. Pe patul de moarte, Ștefan cel Mare i-a cerut succesorului său să facă pace cu turcii pentru că știa că nu le va mai putea ține piept. Poate nu încrederea în sine ne lipsește, ci modele sau măcar câțiva ani de liniște. Când te afli, ca țară mică, între puteri armate, nu prea îți mai arde de altceva decât să-ți păstrezi grâul din hambar ca să treci iarna cu bine. Balcanii nu au fost o zonă liniștită niciodată. Poate tocmai de asta avem proverbe de genul ”Capul plecat sabia nu-l taie”.
Oricum, practicarea gândirii pozitive, nu în sensul exaltării nejustificate, ajută enorm mai ales în aceste timpuri în care suntem permanent asaltați de ”știri de la ora 5”. Felicitări încă o dată!
Alex Popa a zis
Da, am studiat și eu Biblia și nu neg faptul că este o carte cu înțelepciune adunată în timp. Cred că e o carte de dezvoltare personală? Huh, nu! Și am să-ți spun și de ce…
Pentru că proverbele de care vorbești sunt pline de restricții absurde care induc o stare de suprimare aproape totală a gândirii. Și ce fel de dezvoltare personală mai este aceea.
Contrargumentele tale se pare că vin chiar în susținereea opiniei mele. Nu, nu spun că e încă o plângere de milă, și desigur că ai dreptate. S-a ajuns aici din cauze obiective, dar și pentru că ne-a plăcut să nu facem nimic. Exact la fel cum ne place și astăzi. Altfel nu ne-am lăsa conduși de…
Îți mulțumesc mult pentru opinia ta, Laura! Argumentele tale sunt valide și mă bucur să le aflu.
illusion a zis
Un articol foarte bine scris, documentat și argumentat. Chiar avem ce învăța din el. Respectul de sine ar trebui să fie un lucru perfect normal, dar totuși realitatea e că e cam greu de atins…
Alex Popa a zis
Așa este, Diana, este mai dificil să ne privim în oglindă și să ne analizăm. Să facem lucruri pentru a ne câștiga acel respect de sine care e „perfect normal” e și mai greu. Nu. imposibil însă.
illusion a zis
Autoanaliza e mereu grea… Dar, odată ce ne obișnuim cu ea devine mai ușor TOTUL.
Alex Popa a zis
Așa este, Diana!
Mulțam mult!
UniquebyMM M a zis
Felicitări pentru articol , Alex!
Am câteva chestii de spus , și aș începe cu ceea că depresia și lipsa respectului de sine nu are legătură cu credința. Atenție, când spun credință, nu fac trimitere la habotnicie. Personal am fost la marginea prăpastiei și m-a salvat, pe lângă susținerea familiei, o carte religioasă în care am găsit multe răspunsuri la întrebările care mă duseseră acolo, aproape în prăpastie. Ba, am găsit asemănări fantastice între un psiholog bun și un preot adevarat.
Altfel, mai degrabă cred că autoeducarea are un rol foarte important. Dacă ești în stare să te autoeduci, atunci vei reuși să ai parte de stimă de sine, vei putea scăpa de depresii, vei înțelege că lenea trebuie ocolită și munca înnobilează…etc. Iar poporul, nu cred că tot poporul suferă de lene, lipsa respectului de sine sau, „mă descurc cum pot”. Cred că lipsa apetitului pentru educație în continua și alarmantă creștere duce la deteriorarea stării nației.
Oricum, ai deschis cutia Pandorei cu articolul acesta . Sunt multe de spus.
Mulțumesc pentru provocare!
Alex Popa a zis
Mulțam mult, Mirela!
Vorbești cu un autodidact care a fost de prea multe ori acolo unde tu ai fost o singură dată, la limită și da, asta spun și eu, educația acestui popor lasă de dorit. Desigur, generalizarea mea încă se aplică deoarece procentul celor despre care vorbesc în articol este terifiant de mare. Dar da, există oameni și oameni și prin pădurea de uscături posibil să se ivească și câte un preot întreg la minte. Nu neg asta. Dar în general, îmi mențin opinia.
Sigur că da, mă bucur întotdeauna să inspir și sunt de părere că, cu cât vom discuta mai mult pe astfel de subiecte, cu atât mai bine vor fi ele înțelese de fiecare dintre noi.
Îți mulțumesc mult, Mirela pentru opinie! Te apreciez și părerea ta e importantă pentru mine.
Georgells a zis
A very interesting post.
By the way, legat de mândrie, în Biblie scrie ca mândria merge înaintea căderii. In acest context or fi românii un popor de oameni mândri ori nu?
Felicită pentru articol.
Alex Popa a zis
Well, ce pot să spun măhi Georgells, oi crede și eu ca mulți alții că biblia e cea mai imorală carte scrisă vreodată…
În acest context mă-ntreb cât de atipic oi fi și eu… Ya know?
Mulțam mult de comentariu!, Georgells!
Catalina a zis
Un articol motivational. La început haios dar foarteeee adevărat!
Într-adevăr lipsa mândriei la nația noastră este foarte trista. Ma scoate și pe mine din sărite de multe ori. Din păcate omului cu forța ii poți lua dar nu și da.
Pe parcurs educativ, foarte util și la obiect.
La capitolul negativism, omul indiferent de nație e negativist (nu toți) iar noi trebuie sa interacționăm cu cei pozitivi, (este corect sa fim supărați pe ai noștri, deoarece ceilalți nu ne interesează.) Exercițiile cum sa ne menținem pozitivi sunt perfecte! Multumim frumos.
Capitolul cu respectul de sine, e buba, acesta ne este știrbit încă din școala, din păcate. Iar dacă am fost crescuți, educați intr-o societate care nu știe cu ce se mănâncă acest condiment, greu la deal cu boii mici. (Important sa nu stea locului.)
Foarte corect, bine scris, dacă nu te respecți tu pe tine cum sa te respecte alții?
Felicitări Alex pentru structurare, scris, subiect mai ales subiectul. Și, spor la cuvinte pentru viitorul articol (aștept cu drag).
P.s. Bunicul meu avea o vorba dacă vrei sa trăiești bine cu lumea nu vorbi de religie și politica. Dacă vrei sa-ti răsufli năduful fa-o in oglinda iar dacă vrei sa ajuți, oferă soluții nu vorbe. (un adaos pentru partea cu biblia) -părere strict personală.
Alex Popa a zis
Bunicul tău era cu siguranță un om înțelept, mi-ar fi plăcut să îl cunosc.
Așa e, Cătălina negativitatea nu ține cont de sex, rasă sau culoare, ea însă se ascunde acolo unde i se permite.
Am accentuat pe „plângerea de milă” deoarece din punctul meu de vedere nu numai că demoralizează, dar ucide orice viitoare acțiune constructivă exact la sursă, în sufletul omului omorând în același timp și respectul de sine pe care acesta l-ar putea avea.
Problema cu respectul de sine este că atunci când este scăzut sau nu există conduce la degradarea întregii noastre vieți în toate aspectele ei.
Îți mulțumesc mult, Cătălina!
Te aștept oricând la Neguțătorul de visuri.
Catalina a zis
Daaa, un bunic, un om extraordinar!
Așa este, cu “plângerea de mila” m-ai dus din nou cu gandul la vorbele bunicului: “nu-ti cere osândă de la Dumnezeu”
Foarte corect spus iar mai trist este ca majoritatea oamenilor trăiesc o viața și nici măcar nu-și dau seama de asta.
Eu îți multumesc frumos, cu mare drag o sa revin!
Alex Popa a zis
Cine nu are bătrâni, să-și cumpere!
Superb! În rest, NO COMMENT!
Catalina Coman a zis
Respectul de sine ne lipseste mult prea mult si asta duce la tot felul de acceptari, probleme, depresii… Totusi, n-as zice ca are legatura cu credinta (Sau lipsa ei).
Alex Popa a zis
Credința este inamic numai în contextul în care privim religia ca un înlocuitor al dezvoltării noastre ca oameni. Concepțiile biblice privitoare la dezvoltarea noastră ca oameni sunt atât de greșit înțelese. Românii (și nu doar ei) după părerea mea au înțeles credința atât de greșit și au renunțat la a mai gândi pentru ei înșiși așteptând un tătuc de-acolo de sus să le pună ordine-n viață, că deh, El știe cumva mai bine care e drumul lor. Așa că vezi tu, Cătălina, credința românului chiar este inamicul lui numărul 1.
Credința ne poate ajuta numai dacă ne face să gândim noi pentru noi.
Ne poate salva credința?
Oh, sigur că da! Dar numai în cazul în care această salvare vine de la noi înșine. Iubesc ideea de mântuitor personal, dar nu aș lăsa pe nimeni să fie pedepsit în locul meu deoarece asta mi-ar scădea respectul pentru propria persoană. Ideea de „Salvator personal” e bună (în opinia mea), numai dacă are loc într-un concept ritualistic menit să ne traansforme pe noi ca indivizi în persoane cu totul noi (iertate/curate), care să ne ajute să trecem peste situații de multe ori de netrecut. Dar despre asta într-un alt articol.
evaancutahamza a zis
Foarte frumos scris și argumentat. Îmi place tare mult începutul, ți-ai lăsat pe acolo amprenta amuzantă. Însă tristul adevăr este că românii chiar au o stimă de sine extrem de scăzută, fapt ce ar putea fi motivul numeroaselor „probleme” e care ne plângem mereu.
La partea cu gândirea negativă m-ai lovit rău pentru că, din păcate, fac parte din această categorie de persoane. Încerc să îmi schimb modul de gândire și, implicit, să îmi cresc stima de sine și să mă dezvolt, dar clar nu e p schimbare de la o zi la alta.
Felicitări pentru articol!
Alex Popa a zis
Îți mulțumesc, Eva!
Mă bucur mult pentru tine, dezvoltarea personală duce la o stimă de sine mai ridicată. Sunt sigur că îți poți crește această capacitate. Ești un model demn de urmat, iar asta ar trebui să îți dea ceva încredere în tine. Uneori e bine să-i întrebăm pe cei din jur cum ne văd.
Sigur, nu toți ne vor spune adevărul gol goluț, dar cel puțin vom primi niște amănunte despre cum ne vede lumea.
Ar trebui să faci asta.
Ai grijă de tine, Eva!
Îți mulțumesc frumos!
evaancutahamza a zis
Îți mulțumesc și eu pentru apreciere. Mă bucur că mă vezi așa și poate chiar voi reuși să îți urmez sfatul. 😊
Alex Popa a zis
Mulțam de asemenea! Ai grijă de tine, Eva!
Raluca Anghel a zis
Foarte bun articolul tău, pune punctul pe i. Da, și eu îmi doresc ca pe viitor să învățăm mai mult de acasă cât de importante sunt iubirea de sine, respectul de sine, încrederea și așa mai departe. Nu cred că li se acordă suficientă importanță nici acum. Oricum, de când am conștientizat importanța lor și faptul că am de lucrat cu mine, viața mea s-a schimbat radical în mod pozitiv.
Alex Popa a zis
Fără îndoială dobândirea unui respect de sine real are impact pozitiv în toate aspectele vieții noastre. Datorită faptului că lucrăm la propria persoană, viziunea noastră cu privire la lume se lărgește și căpătăm o perspicacitate anume în privința vieții. Ajungem să ne cunoaștem pe noi în felul acesta și să recunoaștem ce e cu adevărat bine atât pentru noi cât și pentru ceilalți. Acest lucru ne crește valoarea în proprii noștri ochi, ca un câștig meritat pe deplin. Omul zilelor noastre s-a învățat însă cu facilul și superficialitatea se vede în viața lui de zi cu zi.
Acesta ar face bine să se trezească că altfel va sfârși în una (sau în mai multe) din distopiile de care vorbeai tu în articolul tău de ieri, pentru care te felicit încă o dată!
Te felicit de asemenea pentru importanța pe care o acorzi dezvoltării tale ca persoană și pentru încrederea pe care ți-o acorzi ca atare.
Mulțam mult, Raluca!