Salut!

Cultivarea respectului de sine rezultă de fiecare dată în succes!

Aceasta constituie succes prin însuși faptul că se reflectă direct în viața noastră prin acțiunile pe care le întreprindem. Succesul este generat de faptul că noi ne dezvoltăm și mintea ni se extinde. Orizonturile ni se lărgesc și viziunea asupra lumii capătă contur. În acest fel, cu cât lucrăm mai mult la dezvoltarea propriei persoane într-un plan anume (vrem să devenim muzicieni și studiem vioara, pianul sau alt instrument; vrem să devenim pictori și practicăm desenul, pictura și artele plastice etc.), sau în mai multe planuri, cu atât acesta crește și cu atât succesul se manifestă mai mult în viața noastră. Asta se întâmplă pentru că noi ne dezvoltăm și mentalitatea noastră se schimbă. Începem să aprofundăm lucrurile și să le acordăm mai multă importanță și timp. Nu ne mai grăbim în luarea deciziilor. Ca până la urmă să ajungem să căpătăm o experiență tihnită.

Acesta este însă doar începutul dobândirii respectului de sine.

De aceea succesul adevărat apare de cele mai multe ori după vârsta maturității. Nu ca o coincidență sau ca o șansă sau noroc, ci ca un lucru muncit, căpătat cu sudoarea frunții.

Această vârstă ne lărgește în cele mai multe cazuri viziunea asupra lucrurilor și ne acordă confortul experienței care ne ajută la o șlefuire a respectului pe care îl acordăm propriei persoane dar și celor din jur.

Asta se întâmplă pentru că la bază toți oamenii vor să fie buni.

Cum vine asta?

Omul bun și omul rău

În realitate nu există oameni răi, toți avem motive să acționăm într-un anume mod.

Fiecare personaj negativ este eroul propriei povești și în spatele lui se află cauze reale care contribuie în mod fundamental la clădirea personalității lui.

Nimeni nu vrea să fie rău pentru că în subconștient fiecare dintre noi este „programat” să caute binele, chiar dacă acest „Bine” se referă câteodată doar la propria persoană (în cazul persoanelor bolnave psihic). 

Am spus „programat” pentru că respectul de sine este în realitate mulțumire de sine (a nu se confunda cu aroganța, care e o mulțumire de sine mult deviată), iar mulțumirea de sine apare doar în legătură cu binele real, ceea ce înseamnă că toți vrem să ne fie bine cu adevărat tuturor (de aceea psihopații nu sunt mulțumiți niciodată și persistă în acțiunile lor nefaste).

Notă:

Este deci de căutat binele în tot ceea ce facem pentru că doar în felul acesta vom dezvolta un respect de sine real și bine clădit pe baze adevărate și pline de substanță, ceea ce lipsește în mare în zilele noastre.

De ce lipsește respectul de sine azi?

Lipsa unui respect de sine real în România și în general în lume are cauze reale și aș spune chiar palpabile.

Cea mai importantă dintre acestea este și cea care dă naștere în general tuturor celorlalte și aceasta este următoarea:

– Abandonarea gândirii

Omul e un animal leneș, iar asta e o insultă la adresa leneșului sud-american (a animalului numit „leneș”), fapt pentru care îi cer scuze speciei.

Când spun leneș, spun defapt îndrăgostit de sine, no, de propriul confort ca să fiu mai exact. De aceea în ziua de azi sunt puțini cei cărora le mai place să gândească pentru ei înșiși.

Cei mai mulți așteptând în genere de la alții…

Confortul experienței de care vorbeam mai sus, este de fapt o înlocuire a gândirii cu un fel de instinct cizelat, ceea ce e în realitate tot un fel de gândire (știință), dar nu chiar, în cazul celor nu prea fascinați cu această activitate. Problema este că acest instinct cizelat este revendicat de „toată lumea” ca un drept specific rasei umane care cel mai adesea nu se bazează pe un fundament real (nu este un „drept câștigat” prin gândire efectivă în trecut, ci de cele mai multe ori prin traume apărute de-a lungul vieții). Asta înseamnă că omul zilelor noastre care e leneș și traumatizat ajunge să devină model pe baza unui instinct închipuit peste tot în societate îmbrăcându-se pe sine cu un fel de infatuare deghizată în respect de sine. Este și motivul pentru care „toată lumea” cere „RESPECT”. Pentru că doar puțini îl au cu adevărat. Iar pe aceia care îl au cu adevărat nu îi prea vedem pentru că aceștia stau liniștiți în banca lor știind că orice respect și-au câștigat pentru ei li se datorează lor și gândirii lor.

Notă:

De aceea nu alergați după averi și faimă că acestea sunt efemere și fără valoare!

În felul acesta abandonarea gândirii se traduce în deraiajul apărut în societate. De la dementa dorință de a trăi acum fără apel la consecințe (gândirea ne împiedică și pierdem timp), la iminența apariției ideii de unicitate făcând abstracție de caracterul simbiotic al conștiinței umane.

Așa ajungem să apelăm la tehnologie și la tot felul de trucuri gândite de așa-ziși vraci ai sufletului (psihologi), care să ne sporească, confortul și să ne liniștească această sete de a trăi și de a ne simți fericiți. 

Dar fericirea reală nu încetează să lipsească celor mai mulți generând boli psihice care în urmă cu un secol nu existau deloc sau nu în așa măsură.

Calea către adevăr și spre respectul de sine

Singura cale spre un respect de sine sănătos este aceea care în cele din urmă îi mulțumește pe toți cei ce fac parte din lumea noastră și apoi pe măsură ce ne dezvoltăm, din lumea noastră lărgită. Orice în afara acestei mulțumiri depline conduce la nemulțumire de sine și de aici la un respect de sine cel puțin știrbit. De aceea psihologii au inventat ideea „nu putem mulțumi pe toată lumea”, păcălind mintea umană. Dar ghiciți ce… subconștientul e tot timpul vigilent la lucru și e mai deștept ca noi și începe să ne dea ghionturi că nu-i place faptul că unii dintre noi sunt nefericiți/nemulțumiți (oamenii sunt buni și vor binele).

De reținut:

De aceea cei mai înțelepți dintre noi fac acte de caritate și se sacrifică în beneficiul altora adesea riscându-și propriile vieți. Ei lucrează în felul ăsta în beneficiul conștiinței lor.

De ce se întâmplă asta?

Pentru că nu trăim pentru noi. Omul nu e făcut să trăiască pentru el, el niciodată nu va fi mulțumit să trăiască doar pentru propria lui persoană și nici să o facă pentru „mai puțin”. Acesta va dori întotdeauna să-i facă fericiți (să le facă bine), pe cei din jurul lui pentru că doar în felul ăsta se poate mulțumi pe sine. Acesta este făcut să-și împartă bucuria cu ceilalți și nu nefericirea.

„Moda” cu „plângerea de milă” este de fapt un defect apărut în comportamentul nostru.

Acest comportament nu este necesar (nu avem nevoie de psihologi atâta timp cât facem ceea ce e bine pentru ceilalți înainte de toate),  el nu este specific evoluției umane. Este un defect, este un virus care păcălește sistemul distrugându-l apoi din interior.

Astfel succesul real apare doar atunci când facem binele în folosul celorlalți și este și motivul pentru care iubirea e așa un panaceu la adresa tuturor bolilor de suflet. La aceasta duce orice fel de dezvoltare personală, la îmbunătățirea relațiilor cu aceia din jurul nostru și la facerea de bine în folosul acestora. Doar așa fericirea deplină își va face apariția în viețile noastre. Pentru că fericirea, ca și iubirea există cu adevărat numai atunci când este dăruită și doar în felul acesta „este mai bine să dai decât să primești” se aplică. 

În consecință, faceți întotdeauna binele conștiinței voastre și vă asigur că respectul de sine va apărea și el tot mai puternic. Asta înseamnă să dăruiți celorlalți cea mai bună variantă a voastră și să luați doar acele decizii despre care știți că nu rănesc. Pentru a putea face asta este nevoie să vă dezvoltați propria personalitate într-o relație cu voi înșivă înainte de toate. Cunoașteți-vă propria persoană și fiți buni cu voi înșivă. Amintiți-vă întotdeauna că Nu Pot este doar o scuză și că orice v-ar spune ceilalți în legătură cu asta, voi lucrați tot timpul la caracterul vostru și vă cunoașteți mai bine.

Respectul de sine este în cele din urmă Împăcarea Supremă cu Propria Noastră Conștiință.

Rețineți, Sunteți Buni! Nu lăsați pe nimeni să vă spună altceva.

Ca o concluzie, dacă lucrați la dezvoltarea propriei persoane, în orice domeniu, inevitabil veți ajunge să cunoașteți succesul. Respectul de sine și succesul merg mână în mână și se hrănesc unul pe altul.

 

În speranța că acest articol v-a plăcut, vă mulțumesc pentru lectură și vă invit ca de fiecare dată, oricând la Neguțătorul de Visuri!

Succes!