Regizorul vieții mele

Salut!

Care sunt șansele tale la o viață fericită și de succes?

Ești sărac?

Te-ai născut în România?

Ești grăsuț și fetele nu îți prea dau atenție?

Ți s-a întâmplat un accident când erai mic și te-ai pricopsit cu un handicap?

Mi-amintesc de o explicație cu privire la o teorie cuantică pe care o dă Michio Kaku în cartea lui Viitorul minții (The Future of the Mind), mai exact cu privire la Conștiința Cuantică, care sună cam așa:

Pentru ca ceva/cineva să existe, cineva trebuie să observe acel ceva. Ce ne spune nouă contemporanul nostru mare fizician teoritician?

În principiu, ceea ce reiese din teoria de mai sus este că, ceea ce observăm ne afectează în mod efectiv și chiar ne determină existența atât nouă cât și tuturor ființelor și lucrurilor cu, care intrăm în contact, chiar și doar vizual și până la acel moment, toate posibilitățile trebuiesc luate în considerare deoarece la nivel cuantic, orice e posibil. Conștientizarea este factorul principal al realității. Practic ne creăm realitatea cu gândul (magie, așa e?!.. Nope, greșit!, asta e realitatea!)

Tot Michio Kaku spune că toți ne naștem oameni de știință.

Adevărat și trist! Trist pentru că ne lăsăm încurcați pe drum..

Jessee Elder spune că lucrurile cărora le acordăm atenție, asupra cărora ne concentrăm atenția, se multiplică și se extind în toate aspectele vieții noastre de la nivel cuantic până în realitatea noastră. Acesta subliniază faptul că este complet irațional să acordăm atenție lamentărilor și negativității și că rezultatul acestora va fi întocmai proporțional cu atenția pe care le-o acordăm.

Așadar, suntem regizorii propriei noastre vieți fie că vrem fie că nu, scenariul poate fi același, căutarea fericirii dar, regia ne aparține în totalitate, Dumnezeu intervine acolo unde gândirea noastră intervine. Credința este conștientizarea realității noastre spirituale, e doar un aspect care ne definește și este în mod indubitabil vehiculul cu, care cutreierăm prin viața noastră.

Așadar, ca să devenim cine suntem, noi lucrăm permanent. Michio spune că educația pe care o primim în școală ne distruge viziunea.

Aș vrea să duc ideea mai departe afirmând că în concluzia celor de mai sus,  întreaga noastră realitate se bazează pe felul în care percepem lucrurile. Percepția asupra lucrurilor o căpătăm prin educație dar, începând din copilărie (aviz părinților…).

Astfel la început, toată lumea și toate oportunitățile ei, ne stau la dispoziție, absolut totul e posibil, suntem egali la start și avem aceleași șanse.

Problemele se ivesc pe parcurs când părinții ne învață că nu putem să experimentăm cutare și cutare lucru că deh, suntem prea mici.

Pe când regula asta pare logică, doar trebuie să învățăm disciplina, huh?!, ok ok dar, după ce trecem prin școală unde ni se umple capul cu informații inutile și cu prejudecăți, ajungem să ne uităm la cei din jur cu invidie judecându-ne propria persoană după tipare și standarde greșite, care nu ni se pot aplica pentru că fiecare dintre noi este o ființă unică și complet personală, de neduplicat.

În felul acesta ajungem să ne trăim viața după dorințele altora, fie ei părinți, prieteni sau societate în general, găsindu-ne astfel, letargici, victime și prizonieri ai propriilor noastre alegeri greșite.

Revenind la întrebarea noastră de început, ”Care sunt șansele tale la o viață fericită și de succes?” și luând în considerare cele de mai sus, putem conchide fără posibilitatea de a greși, că fără ”ajutor” (financiar, pile etc.) sau ”noroc” procentul de reușită tinde mult spre 0.

Ce e de făcut?

Mentalitatea. Schimbarea mentalității și a opiniei cu privire la sine este absolut necesară.

Este posibil ca un handicap să ne fi flagelat identitatea până acolo încât stigmatele acesteia să ne fi doborât moralul și să ne forțeze să ne complacem într-o stare de neputință. Este posibil dar, în realitate noi suntem cei care ”ne regizăm viața”, este modul nostru de percepție a vieții cel care ne determină viitorul.

Ne creăm viitorul cu gândirea noastră.

Schimbarea mentalității are loc în două situații, ca urmare a unei alegeri personale (preferata mea) sau din cauza  apariției unei schimbări radicale și forțate în viața noastră (ex: atingem fundul sacului).

Știți?

Într-un fel sau altul, schimbarea mentalității trebuie să aibă loc însă întrebarea care se pune este:

– Este oare prea târziu, s-au instalat deja regretele care ne apasă și mai mult?

Dacă nu facem din aceasta o alegere personală, atunci vom fi forțați să o facem.

Schimbați-vă mentalitatea ca să vă puteți schimba viața.

Succes!

Etichete: , , Filled Under: Dezvoltare personală Posted on: 30 July 2017

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Responsabilitate

Acest Blog este proprietatea thaDomeron Projects SRL şi este utilizat de Alex Popa doar, ca un website Personal. Toate articolele sunt opiniile proprii ale autorului (Alex Popa) iar thaDomeron Projects SRL nu raspunde pentru acestea..

Detalii de Contact

  • thaDomeron Projects SRL
  • Strada Pictor Nicolae Grigorescu
  • Giurgiu, Numar 75
  • Giurgiu - Romania