Reflexii asupra principiilor sinelui

Salut!

Astăzi vom continua pe tema pe care am început-o la începutul acestui an, Dezvoltare Personală.

Nivelul de încredere pe care îl avem în propria noastră persoană, ne influențează în mod dramatic existența. Lipsa încrederii în propria persoană, în sine, este de fapt un efect direct al lipsei respectului de sine iar lipsa respectului de sine este un efect direct al reflexiei imaginii proprii asupra sinelui, cu alte cuvinte, părerea asupra propriei persoane este cea care determină, în cele din urmă, nivelul de încredere pe care îl acordăm propriei noastre persoane.

Având în vedere cele afirmate mai sus, putem deduce cu ușurință, într-un context mai larg, că,  pentru a avea parte de fericire în viață, este necesar să avem o părere bună despre propria noastră persoană. Acum, formarea unei păreri bune în ceea ce privește propria persoană este un proces complex care include o mulțime de factori, lucrul bun în legătură cu asta este că, toți acești factori au un numitor comun, toți sunt fundamentați pe principii universale care stau ca niște piloni în susținerea unei opinii pozitive, recte bună, cu privire la noi înșine.

Principiile și valorile care sunt fundamentale pentru construirea unei păreri bune despre sine, sunt încrestate în conștiința umană și deși pot fi influențate și chiar afectate, într-o măsură mai mare sau mai mică, de către factori externi precum mediul social în care creștem și ne dezvoltăm, acestea au caracter rezidual și nu pot fi înlăturate cu totul.

Să luăm un exemplu:

– Bucky (sergent James Buchanan Barnes), prietenul din copilărie al lui Capitan America, este capturat de Hidra și i se șterg amintirile despre viața sa din minte/este spălat pe creier, de către aceasta. În soldatul iernii (Winter soldier), la final, Bucky ajunge față în față cu Capitan America iar aceștia luptă unul împotriva celuilalt în ciuda faptului că, Capitan America face apel la Bucky să nu lupte, că ei sunt prieteni ș.a.m.d. După o luptă impresionantă, Capitan America decide că nu vrea să lupte contra prietenului său și-și lasă scutul să cadă spunându-i lui Bucky că el este prietenul lui. La asta, Bucky îi replică că el este misiunea lui și începe să îl lovească dar, la un momentdat se oprește.

De ce nu l-a ucis Bucky pe Capitan America?, nu îl cunoștea așa că întreg codul după care se ghida îi permitea să îl extermine pe acesta și să se simtă bine cu privire la sine.

Exemplu de mai sus este edificator în privința faptului că omul, este în mod intrinsec bun și că, în ciuda pervetirii lui ulterioare, acesta nu-și pierde valoarea umană esențială. Acest exemplu nu este nicicum unul singular, nu, el este replicat cu succes, într-un mod încă și mai dramatic, în viața reală. Îmi amintesc aici de un caz, în care o mamă și-a abandonat copilul nou născut în spital iar la două zile distanță a revenit și l-a luat acasă.

Răspunsul meu în ceea ce privește faptul că Bucky nu l-a ucis pe Capitan America este că, eu-l propriu (spre deosebire de alter ego-ul care i-a fost indus de Hidra), i-a sugerat că este bine să îl cruțe pe Capitan America, că altfel face o greșeală.

Greșeala

Cunoaștem cu toții maxima ”toată lumea greșește”, eu cred că este o gândire fundamental greșită. Aceasta duce în mod indisolubil la banalizarea acesteia și la o inducere a ideei că greșeala e permisă. Deși principiile fundamentale, nu pot fi distruse definitiv și în mod absolut de către factorii externi precum ”moduri de gândire greșite”, acestea pot fi influențate, ceea ce va duce la pagube de orice fel și automat, la o scădere a respectului de sine, ca efect al unei opinii negative în legătură cu propria persoană.

După părerea mea este necesară o cultivare a acestor valori fundamentale printr-o abnegație de sine în beneficiul celor din jur și a binelui celorlalți.

Acestea fiind spuse..

Succes!