Reclame a la Roumanie?

Salut!

Televiziunile reprezintă cel mai prost mediu pentru publicitate. Pe scurt, agențiile publicitare din România care fac reclame pentru tv, majoritatea nu se pricep, deloc.

Televiziunile din România sau mai bine zis, agențiile de publicitate încearcă să creeze producții artistice iar asta explică în mare măsură eșecul cinematografiei românești pe întreaga perioadă a existenței acesteia. Românii sunt proști scenariști și la fel regizori, majoritatea lipsiți de imaginație și creativitate. În țara asta 

Scriu asta pentru că mi-a ajuns cu reclamele de doi lei de la tv, menite să distragă atenția și/sau să distreze publicul de parcă ar produce pentru Oscaruri și nu pentru a informa publicul.

De cele mai multe ori avem de-a face cu două personaje care intră în contact unul cu celălalt și fac sau spun niște chestii despre sau cu un produs, în tot acest proces ignorând-ul complet pe cel căruia în realitate i se adresează.

Mai e și emisiunea aia, sau ar trebui să spun, Gluma aia de Emisiune ”Apropo TV”, unde gluma aia de prezentator tv, Andi Moisescu își dă cu stângul în dreptul analizând de fapt Nimic.

Se pare că România e pusă pe GLUME. Glume de conducători, glumă de nivel de trai, glumă de sistem educațional. Glumă de sistem de sănătate.

Și cum altfel s-ar putea cu reclamele, decât să fie și ele tot un fel de glume făcute consumatorului român care pune botul la orice fel de vrăjeală vede pe micul ecran. În realitate și ea, săraca România, este populată tot de niște glume (nu mă exclud cu nimic din asta).

Și astfel, consumatorul român primește exact ceea ce merită, pentru că nu se uită niciodată la calitate ci doar la cantitate sau eventual, la aparențe. Că îi place să fie gâdilat vizual și la ureche și are impresia că dacă doi papuțoi sau două fufe se joacă, cu un produs în văzul lui, Domne, produsul ăla trebuie să aibe valoare.

Știți care este de fapt motivul pentru care reclamele nu sunt bune de nimic în România?

Nu?

Păi e simplu, am specificat mai sus, ”calitate vs cantitate”.

Fățărnicia românească e proverbială.

Firmele de publicitate, făcând reclame de doi lei, capătă libertatea de a nu informa consumatorul cu privire la produsul pe care îl promovează. Ceea ce înseamnă că îl pot minți pe consumator cum vor ele.

Mai nou, au apărut reclamele alea cretine pentru telefonie/minute pe internet, niciuna dintre acestea nefiind în stare a-și atinge obiectivul.

Și uite așa ne dăm seama că românul nu se pricepe nici la x și nici la y. Marketingul și publicitatea ar trebui să fie interzise deoarece nu fac decât să își demonstreze inutilitatea.

Singura reclamă de genul ăsta care îmi place, este cea la Heinecken (DOAR UNA), dar nici o surpriză aici, nu e făcută de români. 

Aici nu se difuzează reclame care să influențeze deciziile consumatorilor într-un fel sau altul. Piața de publicitate din România este în totalitate lipsită de autoritate, ceea ce înseamnă că este de asemenea și de puterea de a influența în vre-un fel.

Ce știm cu toții  în România?

Reclamele mint. Uitați-vă la cât de prost sunt concepute și nu mi se adresează mie (consumatorului), așa deci, eu de ce le-aș da importanță?

Reclamele românești nu au nici un fel de autoritate pentru că ele sunt în realitate, niște glume.

Ele nu își asumă nici o responsabilitate, de aceea sunt lipsite de putere.

Scuze pentru răbufnirea asta!

Succes!