Puteţi!

Salut!
Trăim într-o eră a vitezei și a informației, sigur și dacă ar fi să mă joc cu cuvintele aș spune că „ne aflăm într-o eră a vitezei informaţiei” iar asta din punctul meu de vedere este un lucru foarte bun. Ceea ce vreau să scot în evidenţă în mod special este faptul că parcă nu ne ajunge timpul din zi, pare că „ora trece ca minutul” iar „luna ca ziua”. Și totuși, nu sunt puţini cei care se descurcă și așa.
Știu din proprie experienţă că noi toţi gândiundu-ne la nerealizările noastre și la lucrurile care au trecut pe lângă noi cu repeziciune fără ca noi să apucăm să ne muiem măcar un gând și să fantazăm măcar o clipă la „cum ar fi dacă!” că și găsim motive ca, „nu am avut bani” și „nu am avut timp” să fac aia și aialaltă.
Făcând aici o presupunere hazardată (ehi, eu n-aș spune chiar așa dar, vreau să evit să ofensez, precaution tată, call it that!), și vorbind după cum am spus, din proprie experienţă, eu cred că singura piedică în realizarea propriilor voastre visuri sunteţi voi înșivă.
Haide, nu negaţi, știţi că așa e!..

Ascultam azi la FunX FM o melodie a Thaliei (nu îmi amintesc numele ei), care spunea că „totul aici e temporar și că ar trebui să ne bucurăm de fiecare clipă. Man I say, ce atâta grabă, n-ţi auzit de „graba strică treaba”?!
Fundamental (asta înseamnă să băgaţi la cap)
Carpe Diem iar, parcă am rezolvat subiectul ăsta deja! Nevertheless, oricum este necesară o mărturisire aici din partea mea, și anume:
Cred cu tărie că fiecare dintre noi este creatorul propriului destin (de parcă ar exista așa ceva, neh!, ), în consecinţă eu cred că oamenii se pot schimba, pentru că până la urmă toţi suntem la fel doar că alegerile pe care le facem sunt cele care în realitate ne determină traiectoria în viaţă.
Sigur, daa, nu toţi avem parte de aceleași opţiuni dar ia gândiţi-vă un pic, ipotetic, ce s-ar fi întâmplat dacă nu aţi fi făcut pasul, „acela”, și nu aţi fi ales drumul, „ăla”?!
Aici aș fi trecut direct la „Noroc” dar, înainte de asta vreau să vorbesc o leacă despre Credinţă. Din postarea precedentă aţi aflat (m-aș mira!!), că nu agreez popii și că în mod esenţial, nu dau „doi bani” pe religie. Bon, ce este credinţa și care este rolul acesteia?
Măh nene, sincer să fiu, nu știu ce este în realitate Credinţa dar, am să vă spun care cred Eu că este rolul acesteia.

Credinţa
Cunoașteţi cu toţii dictonul biblic „Credinţa poate muta munţii”.
Acum, ce a vrut Isus să ne dezvăluie spunând aceste vorbe, oare a vrut el să spună „ehi, buey nea’ și tanti, este de ajuns să staţi toată ziua să vă rugaţi că e acolo sus cineva care vă va pune toate pe tavă?! ”
No, bineînţeles că nu, el a vrut să spună că Credinţa ne poate dărui puterea să realizăm tot ce dorim (încrederea în Noi înșine), atât.
Ok, am să fac o afirmaţie care îi va scandaliza pe unii,
Credinţa nu are nimic în legătură cu nici o religie, creștină sau nu!, BAAAMM!

Norocul
Există ceva ce putem numi „noroc”?
Nu știu dacă aș numi noroc o situaţie aleatorie care apare dintr-o mie de posibilităţi dar, pentru o explicaţie mai facilă, nu e nimic rău în a utiliza acest cuvânt.
Se spune câteodată de catre unii dintre noi (nu mă exclud), că „unii sau alţii au prea mult noroc” dar, de asemenea se spune că „șansa/norocul îi favorizează pe cei pregătiţi”.
Așadar, scoţând înţelepciunea din acest din urmă proverb, pot afirma că Norocul este foarte prost înţeles, atât Credinţa (încrederea de sine) cât și „credinţa populară” îl neagă (nimic nu pică din cer, deși Minuni s-au mai văzut),
Rezumând ce am spus mai sus, pot spune cu certitudine că atât credinţa cât și norocul există și că fiecare dintre acestea își au locul lor.

Vedeţi voi, oamenii învaţă din experienţe indiferent de credinţa populară că „Unii nu o fac! ”
Cu toţii învăţăm, chiar dacă uneori informaţiile le stocăm doar în subconștient, problema constă în perspectiva din care privim lucrurile și ce alegem să facem în privinţa acestora.
Credinţa de tot felul și anturajul, fiecare își joacă bine rolul aici, acestea ne formează obiceiurile și rutinele. Astfel se face că unii sunt mai pregătiţi ca alţii să primească „binecuvântările”, pentru că e foarte puţin probabil ca un lucrător la CNADNR să câștige Medalia de Aur la Săritura cu Prăjina la Jocurile Olimpice.
În consecinţă un obicei este un exerciţiu cu privire la ceea ce crezi, în felul ăsta îmi explic principala mea credinţă, „puteţi realiza tot ce doriţi! „. Întrebarea care se pune acum este următoarea:
– Sunteţi dispuși?! Sper că da!
Succes!