Prima mea Mare Iubire

Salut!

Ce fac, atunci când mă confrunt cu situații dificile?

Mă rog!

Se spune că speranța e cel mai puternic stimulent și că atunci când totul în jur se prăbușește, aceasta își face apariția ca o pasăre Phoenix, asta cred și eu. În acest caz, care este cel mai bun susținător al speranței?

Rugăciunea, credința în Dumnezeu, într-o forță de dincolo de noi care ne poate veni în ajutor.

Este interesant faptul că rugăciunea acționează ca un catalizator între speranță și nevoia de soluționare amplificându-i reacția.

Ok, aș putea povesti nenumărate întâmplări în care m-am aflat în încurcătură dar în schimb vă voi relata o întâmplare care a avut loc la un momendat în viața mea adolescentină, dacă îmi este permis.

La fel ca toți băieții de vârsta mea, eram topit după fete, doar că atunci, aveam vreo 10-11 ani, nu îmi amintesc cu exactitate.

Așadar, îmi plăcea o fată și de fiecare dată când o vedeam, nu mă puteam stăpâni, dantura  mi se încleșta, inima îmi bătea puternic, nu puteam scoate o vorbă, ăla eram și nimic mai mult, la fel de emotiv și sentimental.

Zi de zi o priveam de departe și-i scriam poezii cu numele ei, în mintea mea de puștan îndrăgostit.

Într-o zi am mers la cinema cu băieții și whooops!, cine era acolo?

I bet, you’ve guessed it!, yeah, puștoaica era și ea la același film (nu mă întrebați, cum se numea filmul, nu m-am gândit o secundă la acesta..), eu am intrat într-un fel de panică, binențeles..

În timpul filmului, prietenii mei mă îndemnau să merg și să vorbesc cu ea. Eu, eram redus la zero de emoțiile pe care le simțeam..

După ce s-a terminat filmul, am auzit-o pe ea, (hai s-o numim, Andra), care le spunea prietenelor, care o însoțiseră la film că, filmul a ținut-o în tensiune, că I s-au înmuiat picioarele și că nu va putea merge până acasă.

Cavalerul din mine, tată, s-a și văzut călare pe un cal alb, spunându-i:

– Nici o problemă, draga mea, urcă și te voi conduce la palatul tău de cleștar!

Ce bine că mai aveam vreo sută și ceva rest de la film (nu râdeți, era imediat după ”revoluție”), așa că mi-am permis să chem un taxi și binențeles că am invitat-o să mi se alăture. Prietenele ei au sfătuit-o să urce în taxi și bum, am condus-o acasă.

No no, nu vă încredeți!, a doua zi, eram și mai emoționat dar, mi-am făcut curaj, am cumpărat o ciocolată și am mers la ea la bloc, cu intenția să i-o înmânez ei.

Bun bun, odată ajuns însă, am observat-o la scara blocului stând de vorbă cu un băiat despre care știam că o place de asemenea. Nu, nu am mers la Andra, nope..

Problema era că, băiatul îmi era prieten, și cu o seară înainte îmi spusese asta dar și că ea avea rețineri pentru că mă plăcea și pe mine dar și pe el, așa că am decis să îi las lui prima șansă.

Am vrut să plec dar, m-am oprit, în speranța că îl va respinge..

Am rămas departe de ei, urmărindu-le conversația. Interesant este faptul că ea nu l-a respins dar, nici nu l-a încurajat și deși era clar ce voia el, Andra nici o clipă nu s-a pierdut. Eu însă, știam cum gândea prietenul meu, așa că știam că va încerca să o sărute..

Tensiunea mea creștea cu fiecare moment și, în mod inconștient, la un momendat am desfăcut ciocolata și am început să mușc nervos din ea.

Nu ați fi vrut să vă aflați în locul meu..

Minutele treceau la fel ca secundele, curând s-a înserat iar eu mai aveam un sfert de ciocolată..

Era momentul în care, știam că prietenul meu o va săruta.

Eram gelos, eram invidios, eram terorizat de emoții, cu toate astea după încă câteva mușcături din ciocolată, am simțit, în sfârșit gustul dulce și catifelat al acesteia dar am observat că mai aveam doar un singur pătrățel. Așa că rușinat dar îndulcit de gustul sublim al ciocolatei, gust pe care mi-l imaginam pe buzele ei, mi-am luat inima în dinți și m-am îndreptat către cei doi. L-am îmbrățișat pe prietenul meu și i-am spus ei:

– Ascultă Andra, îmi placi dar cred că, prietenul meu, te place mai mult, așa că I-am pus acestuia pătrățelul de ciocolată în palmă iar pe ea, am pupat-o pe obraz și am plecat.

Cam asta a fost prima mea Mare iubire. Mi-a părut rău că am renunțat la ea? Aveam suflet de poet p-atunci și trăiam din suferință.

Totul a mers ok din punctul meu de vedere și a fost bine, doar că a trebuit să mănânc o ciocolată înainte.. Dar, momentul învingerii fricii a venit și am reușit.

Așa e, am făcut upgrade la sistemul de automotivare, în decursul timpului dar, curajul vine dacă ceea ce ai de înfruntat, îți poate da satisfacție. Ideea e că am scris acest articol pentru a susține o idee a Dr. Oetker, care a lansat site-ul www.prajiturifarafrica.ro pentru a oferi curaj, celor care au nevoie de el. Astfel,  Dr. Oetker, donează câte un Euro SOS Satele Copiilor, pentru fiecare poveste de curaj donată.

Sunt sigur că fiecare dintre voi are o poveste de curaj pe care o poate împărtăși pentru a face, în felul acesta, un bine altora.

Puteți face asta aici.

Succes!

Etichete: , , , , , Filled Under: Dezvoltare personală Posted on: 18 March 2017

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Responsabilitate

Acest Blog este proprietatea thaDomeron Projects SRL şi este utilizat de Alex Popa doar, ca un website Personal. Toate articolele sunt opiniile proprii ale autorului (Alex Popa) iar thaDomeron Projects SRL nu raspunde pentru acestea..

Detalii de Contact

  • thaDomeron Projects SRL
  • Strada Pictor Nicolae Grigorescu
  • Giurgiu, Numar 75
  • Giurgiu - Romania