Salut!
Tuturor ne plac poveștile..
Când eram mic, Harap Alb era una din poveștile mele preferate, Cenușăreasa era una din preferatele soră’mii..
Îmi amintesc că îmi imaginam că viața e ca în povești iar poveștile îmi stimulau imaginația..
Îmi amintesc că imediat după ’89, Televiziunea Română a început să difuzeze în fiecare seară desene animate iar noi eram prezenți de fiecare dată în fața micilor ecrane, așteptând cu nerăbrare ca noi semințe să fie plantate în imaginația noastră.
Copiii din ziua de azi ar trebui să se simtă mai privilegiați ca noi, cei de atunci..
Copii din ziua de azi, pot viziona Harap Alb și Cenușăreasa la tv și chiar în 3D, lucru care le poate stimula încă și mai mult ca nouă, imaginația..
Pe de altă parte, cărțile și cititul au această particularitate de a ne pune imaginația într-un fel de dificultate, ceea ce face mintea să caute mai multe soluții la problemele ce se iscă în povești.
Povești și snoave nemuritoare scrise de autori români precum Ion Creangă (Harap Alb), Ioan Slavici (Păcală în satul lui), Marin Sorescu (Unde fugim de acasă), Gellu Naum (Cel mai mare Guliver), Tudor Arghezi ș.a.m.d. ne oferă o candoare specifică, copilăriei care ne poate schimba percepția asupra lucrurilor și implicit ne poate îmbunătăți viața.
De exemplu, în Harap Alb aflăm că deși putem părea a fi mici și neajutorați, curajul nu se măsoară în funcție de asta. Din poveste aflăm de asemenea că în călătoria noastră prin viață, vom întâlni tot felul de oameni, atât buni cât și răi și că depinde de noi să îi diferențiem dar, să rămânem fideli principiilor noastre.
O altă concluzie importantă pe care o putem trage din povestirea lui Harap Alb este aceea că ne putem înșela în privința oamenilor și că cei pe care I-am aprecia ca prieteni, repede se pot dovedi a fi de fapt vrășmași și înșelători.
Învățând din experiențele altora
Ideea este aceea că, copiii noștrii pot învăța din experiențele altora, în speță din experiențele pe care le capătă prin intermediul povestirilor.
În sensul acesta, pentru că provoacă mai mult imaginația, recomand cărțile sau cititul poveștilor și nu neapărat vizionarea acestora la tv, deși în lipsa celei dintâi, a doua posibilitate e o opțiune bună.
Dorim ca, copiii noștrii să evite să treacă prin experiențe dureroase care să le afecteze dezvoltarea, așa că poveștile sunt cea mai ușoară metodă de învățare a micuților noștrii.
Poveștile și basmele populare sau împrumutate din alte culturi sunt foarte importante în dezvoltarea imaginației copiilor.
În plus, poveștile pot reprezenta pe de altă parte o modalitate excelentă de a petrece timpul cu copiii și cu întreaga familie. Un mod de comuniune care să fie distractiv și educativ deopotrivă.
O modalitate facilă de a ne bucura de povești fără a ceda tentației de le viziona la tv este aceea de a asculta cărți audio, în felul acesta imaginația noastră se poate desfăta în voie pentru că e ca și cum am asculta poveștile pe care ni le spuneau părinții.
Ca o concluzie la cele de mai sus, recomand cu stăruință poveștile în locul jocurilor electronice de orice fel și ca mod de petrecere a timpului dar și ca, metodă de învățare.
Ca în povești
Este important ca și copiii noștrii să se bucure de basme în sensul în care au intenționat autorii acestora.
Succes!
Spune-mi ce crezi...