Persoanele cu dizabilități și antreprenoriatul

Aș vrea să pot spune că România a evoluat din punctul de vedere al tratamentului social asupra persoanelor cu dizabilități. Dar în ultimii ani datorită în principal faptului că România a fost acceptată ca membru cu drepturi depline al Uniunii Europene se pune un accent care deși nu prea apăsat destul de răspicat din partea Europei în privința discriminării în general și a discriminării persoanelor dizabilitate în special. Subliniez că acest lucru vine ca urmare a impunerilor din partea Uniunii Europene și în nici un caz nu a fost un act de voință sau de conștiință al politicienilor români. În societatea noastră discriminarea în ceea ce privește persoanele cu dizabilități este naturală.

Din punctul meu de vedere trebuie o concentrare a eforturilor pentru eliminarea discriminării și a altor bariere care stau împotriva angajării și a avansării ocupaționale în principal a acestor persoane. Ar trebui create programe și legi care să încurajeze recrutarea, angajarea și după cum am spus avansarea persoanelor dizabilitate din economie. Având în vedere că peste 3% din populația totală are cel puțin o dizabilitate aș putea spune că aceste persoane ar trebui tratate cu mai mult respect. Vedem însă că dintr-un număr de 700.000+ de persoane cu dizabilități mai puțin de 5% sunt persoane angajate la un loc de muncă.

Cu atât mai puțin se pune problema ca aceștia să activeze în mediile de afaceri. Desigur există anumite facilități pentru angajatorii acestora dar de cele mai multe ori persoanele care prezintă indisponibilități de ordin fizic la interviuri sunt respinse. Există deasemenea teoretic facilități oferite persoanelor de acest fel care încep o afacere. Teoretic. Practic în cazul persoanelor imobilizate la pat aceste facilități sunt cel mult ridicole. Aceștia nu pot beneficia de ele în primul rând că nu se pot deplasa pentru teancurile de acte și proceduri care trebuiesc îndeplinite. Apoi din punctul de vedere al autorităților publice persoanelor cu dizabilități nu li se oferă nici un fel de asistență specializată personală pentru ca astfel de persoane să devină antreprenori sau proprietari de afaceri. În viziunea oamenilor prezumptiv normali persoanele cu handicap sunt total neajutorate și de aici lipsite de posibilitatea de a desfășura și conduce eficient o afacere.

Teoria mea este ca persoanele cu dizabilități pot juca un rol vital în societate fie ca simpli angajați sau muncitori, ca investitori și binențeles ca și consumatori. Potențialul acestor persoane în ceea ce privește gestionarea este semnificativ mai mare decât în cazul persoanelor obișnuite. Aceste persoane sunt mai determinate să reușească, sa obțină rezultate, să învețe și sunt mai atente cu persoanele din jur. În mod sigur rolul de antreprenor nu se potrivește oricui. Oricum visul oricui este să fie liber întreprinzător, mai încrezător în sine și să aibe  capacitatea individuală de a reuși. Opinia mea este ca aceste calități și posibilități de a fi se găsesc în mod latent în majoritatea persoanelor cu handicap.

De aceea cred că aceștia (”hadicapații”) pot deveni antreprenori de bază care să impulsioneze creșterea și progresul în această țară, sigur printre alții la fel de capabili cel puțin. Antreprenorii inovează și astfel ajută la construirea de industrii pe scară largă pentru viitor. Aceștia crează bunuri și servicii care contribuie la îmbunătățirea condițiilor economice și a standardului de viață. Viitorul economic României depinde de încurajarea tuturor segmentelor societății astfel încât acestea să participe în mod egal în eforturile lor economice. Acest lucru include atragerea tuturor capacităților antreprenoriale și a tuturor abilităților inovatoare a persoanelor cu dizabilități.