Optimism sau pesimism?

Salut!

Am avut de-a face dintotdeauna cu persoane negativiste dar, eu, mă definesc ca fiind opusul unei astfel de persoane sau, ar trebui să spun, opusul acestei atitudini. Sigur, au existat situații în care și eu am privit partea goală a paharului, ce pot să spun, stresul își cere tributul. De aceea, eu cred că o atitudine pozitivă, este mult mai utilă decât orice fel de scepticism sau pesimism. Pesimismul, în opinia mea, izvorăște din lipsa unei perspective reale. Sigur că pot exista și situații speciale iar în România, acestea, par să predomine dar, creșterea încrederii are loc atunci când știm ce avem de făcut și lucrăm la asta.

Perspectiva, după părerea mea apare, atunci când există organizare iar planificarea s-a făcut așa încât, toate situațiile posibile au fost luate în considerare. Stabilirea unui scop și planificarea în vederea atingerii acestuia, este calea cea mai directă către o mentalitate pozitivă și sănătoasă.

Vorbind de România, cred că românii își cresc copiii în medii ostile și foarte negativiste, învățându-i mai degrabă, cum să se ferească de ceea ce nu le place decât să-i învețe cum să obțină ceea ce își doresc.

Eșecurile vin, de cele mai multe ori, ca urmare a unei atitudini deficiente, care nu consolidează raționamente ci dărâmă chiar și convingerile. Vorbim aici despre ”atitudinea pozitivă” care, pune cărămizi la temelia oricărei situații pentru ca, aceasta să fie dusă la îndeplinire cu succes și despre, ”atitudinea negativă”, care în principal dărâmă situații, idei, idealuri și nu pune nimic altceva în loc decât îndoiala.

Acum, la drept vorbind, e mai ușor să spui ”Imposibil, nu pot, asta este!”, ca în cazul pesimiștilor decât, să spui ”Ok, asta este situația la acest moment, hai să rezolvăm problemele!”. Pesimistul, de obicei, va încerca să găsească problemele și să le învăluie într-o mantie de nerezolvabilitate care, pe măsură ce acesta o percepe ca posibilitate, ea crește.

Pesimiștii nu au încredere în succesul lor și renunță pur și simplu fără să se gândească o clipă mai mult. Asta este o problemă deoarece, îi neagă pesimistului, până și posibilitatea de a crește. Ideea este că pesimistul, preferă să stea pe loc, se simte bine în starea de fapt actuală, pe când optimistului, atunci când ceva nu-i convine, acesta, începe să își facă planuri despre cum să rezolve problemele care îl deranjează.

Aceasta este ceea ce spun de fiecare dată când am posibilitatea, ”români, motivați-vă copiii să fie optimiști și învățați-i să gândească pentru rezolvarea problemelor și nu pentru eludarea obligațiilor sau pentru învinovățirea altora pentru responsabilitățile ce le revin de fapt lor”.

Copiii, învață absolut tot când sunt mici, ei sunt ca niște bureți care absorb orice informație, de aceea copiii noștri ar trebui învățați să facă ”binele/ceea ce este bine” și sigur vor face. Învățați că pot să facă/să ducă la îndeplinire tot ceea ce vor sau își doresc, ei vor învăța că pot să rezolve orice fel de situație și de cele mai multe ori, în viața lor, chiar așa se va întâmpla iar aceștia își vor dezolta încrederea de sine și optimismul le va deveni caracteristic. Pe când, dacă acești copii vor fi loviți și li se va spune că nu pot să facă, ei chiar asta vor învăța și în viața lor de zi cu zi, chiar așa se și vor comporta și vor deveni, probabil, niște pesimiști.

După cum vedeți mai sus, o atitudine pozitivă, poate da roade pozitive iar o atitudine negativă va da rezultate negative de cele mai multe ori.

Succes!