Salut!
El: Ai încredere în mine!
Ea: Dar tu nu îmi spui mereu adevărul!
El: Dacă ți-aș spune adevărul, nu te-aș ruga să ai încredere în mine.
Dapst, subiectul de azi e încrederea.. în speță abuzul pe care unii îl impun asupra noastră..
Părinți, copii, prieteni, partener/parteneră ne cer încrederea băgându-ne adesea într-un colț, unde nu avem de ales..
De ales?
Totul depinde de alegerile pe care le facem și cu siguranță nu e corect ca alții să ne impună alegerile lor.
Dar de ce ne cer oamenii să avem încredere în ei?
După cum observăm în dialogul de mai sus (Dr. Who și Amy), solicitarea încrederii noastre implică o situație negativă, Doctor Who mințind-o pe Amy în trecut ceea ce ne spune că, toți cei care ne cer să avem încredere în ei ne impun situația lor de negativitate.
Cine ne cere de fapt încrederea?
Un condamnat cere să fie eliberat condiționat..
Toți cei care ne cer încrederea sunt de fapt niște condamnați, soțul/soția înșeală și cere să fie iertat/ă, că nu va mai face și că e bine să avem încredere, că nu?, îl/o iubim.. și oricum, cu toții merităm o a doua șansă, altfel, vom rămâne fără iubirea lui/ei..
Nu mă iubești dacă nu ai încredere în mine.
De ce aș avea încredere în tine, este întrebat condamnatul?
Acesta vine cu o serie de motive pentru care se consideră reabilitat..
Totul depinde de alegerile pe care le facem și doar de noi înșine.
Cei mai mulți dintre noi devin subiectivi și acceptă condițiile impuse (de lege/condamnat), acordând încrederea mult prea repede și devenind prizonieri, în felul acesta.
Prizonierii propriilor alegeri
Nimeni nu are dreptul de a-mi cere încrederea!
Singurul care de fapt are acest drept este Dumnezeu, El nu minte și nu înșeală așteptările nimănui, El este Adevărul și Adevărul este în El.
Odată ce am acordat încrederea noastră cuiva, indiferent despre cine este vorba, am acordat putere acelei persoane asupra noastră și devenim într-un fel prizonieri, prizonierii propriilor noastre alegeri.
Nu cred în a doua șansă
”Toată lumea minte și nu e om care să nu fi mințit vreodată”, de aceea ei au zis așa, ”oricine merită o a doua șansă”, măh, eu cred că dimpotrivă, cine minte nu merită nicio o șansă, nici una măcar.
De ce?
Știu ce veți crede și zice în mintea voastră, ”da’ bine mă, perfectule, așa nimeni nu va mai putea face ceva constructiv în lumea asta”..
Cultul minciunii
Oamenii cred că uneori e bine să minți și ca adepți ai lui Machiavelli putem justifica minciuna prin prisma actului ce se va întreprinde sau precum așa ziși ”binevoitori” proclamă ”dacă scutim pe cineva de suferință, prin minciună, de ce nu?” și ăștia tot niște înrăiți ai gândirii Machiaveliene.
După prima minciună, aceasta devine un mod de viață și din nefericire, oamenii vor găsi din ce în ce mai ușor justificări pentru a minți (garantez).
Nu cred în greșeli premeditate!
Ok, sunt și religioșii, cei care ne flutură biblia în față proclamând versete și citate biblico-religioase precum ”trebuie să-l ierți pe aproapele tău, de șaptezecișișapte de ori câte șapte”, ceea ce poate fi interesant, e un număr fix măcar, știu un lucru, tată!, de 539 de ori, a 540 oară îl dau în mă’sa de mincinos!
Frumos și inteligent de asemenea, mdap!
Acord oricui o șansă și orcine e privit cu bunăvoință de ochiii mei, o singură dată, cel puțin.
1. În primul rând, încep cu ăștia din urmă..
Minciuna nu e greșeală!
Greșeala e un accident, pe când minciuna e premeditată și deliberată, astfel că ea nu poate reprezenta ”o greșeală”, minciuna este o alegere și ca atare nu justifică iertare.
2. Doctor Who spune că minciuna e o armă de apărare și cred același lucru dar, odată ce ai folosit-o cu mine, ai pierdut încrederea mea pentru totdeauna. Nu acord nici o a doua șansă pentru că nu meriți, punct.
3. Machiavellicii își văd doar interesul lor, aceștia sunt rău direcționați către toată lumea și vor minți de câte ori va fi în interesul lor.
Ce rezultă de aici?
Nu cred în oameni și în motivele lor pentru minciună, scopul nu scuză nicicum mijloacele deoarece întotdeauna unde e minciună, cineva are de suferit.
Revenind la ideea articolului, cei ce ne solicită încrederea o fac din egoism, dacă cineva vă iubește, acesta/acesta nu vă va cere niciodată să-i acordați încrederea.
Succes!
Spune-mi ce crezi...