Morala celor cinci minute

Salut!

”Zece minute, draga mea!”

Dacă am învățat ceva despre îmbrăcăminte acest lucru este că felul în care ne îmbrăcăm poate spune multe lucruri despre noi.

Ela este acel tip de personalitate care nu se teme de nimic dar pentru care integritatea și imaginea joacă pe același teren.

Din acest motiv, e bizar ca ea să întârzie la un eveniment sau la o petrecere.

Tre bizare!

Dau să intru în cameră, dar ușa pare înțepenită, mă împing cu forță, însă mă izbesc ca de o stâncă.
Întreb:
-Dar ce faci dragă, ai încuiat ușa?
Răspunsul vine imediat:
– Nu nu, ies îndată.
Merg în living, dar după circa jumătate de oră de așteptat mă las păgubaș.

Am însă rețea vpn în casă și în fiecare cameră am câte o cameră de supraveghere așa că rapid cu telefonul m-am conectat.
Spectacol în toată regula…

Înainte de toate…

O aud pe Ela bombănind:

– Mi-a zis că are ea o grămadă și o să mă ajute. Da fată! Fata mătii, acum mă duc, mă duc la ea și-o strâng de gât! Se îndreaptă către ușă…

Eu:

-Hai, hai ieși!

Nooo, alarmă falsă, se întoarce înapoi!

Un morman de țoale în mijlocul camerei, șifonierul răvășit, Ela machiată pe jumătate de față…

Eu râzând…

Tot cotrobăind prin mormanul de haine și prin șifonier, printre bluzele de damă luate de la answear găsește o rochiță mini, frumoasă de tot dar zice, ”no, că cu asta se îmbracă vaca, că deh, are și ea la fel”.

Ok, Alex, te-ai ras, va trebui să scoți bănuții, vreau îmbrăcăminte nouă!”.

Îmbracă bluze o grămadă și rochie după rochie, disperarea ei e maximă, a transpirat săraca, machiajul s-a uniformizat, acum îi acoperă întreaga față.

Unde e păpușa mea?!

Teribil, bună Devil Doll!

”Pantofii mei de damă, ah n-am dar am niște cizmulițe frumoase care se potrivesc. Nu, nu se potrivesc, că au talpa joasă!, ahh!…”.

Eu:

(Ca să pun paie…).

”Ela, pariez că Marius și Corina au și ajuns”.

Pfff!…

”Iiiiiiigh!”, un țipăt se aude din cameră… nu aveam unghi să văd ce se întâmplase…

Mă ridic și mă împing cu toată puterea în ușă pe care reușesc să o întredeschid astfel încât să văd un pic prin crăpătură…

Așa o văd pe Ela prăbușită pe podea, pe fund, râdea dar parcă-i venea să plângă…

Uh, mă împing încă o dată în ușă și reușesc să o dau de perete, o apuc de umeri și o ajut să se ridice. Îi sărut părul, o înconjor cu brațele, îmi afund nasul în părul ei și o strâng în brațe șoptindu-i.

– Dacă vrei, rămânem acasă, draga mea! Mâinile mele îi coboară pe brațe și simt cum fiorul se împrăștie în întreg corpul ei.

Se întoarce spre mine și-mi spune:

– No, am cu ce să mă îmbrac, mi-am luat de la answear bluze de damă să arăt mai bine ca toate cele care vin, voiam doar să scap de stresul pe care l-am acumulat gândindu-mă la câte fete se vor uita la tine. Arăți excepțional, iubi!

Se îmbracă și ea…

– Cinci minute, Ela!

Eu îmi pun niște pantofii de bărbați în picioare și strig, ”sunt gataa!”.

Ela mă ia de braț și plecăm la petrecere.

Morala?!!

De cele mai multe ori fetele se îmbracă bine pentru a arăta mai bine decât prietenele lor mai degrabă decât pentru aleșii lor și de cele mai multe ori procesul durează o veșnicie.

Succes!
P.S. – Acest articol participă la proba 25 a Superblog 2017.