Am scris „Moartea” prin 2003 sau poate mai înainte în urma unui vis. Nu mai îmi amintesc ce am visat, dar am vrut într-un fel să surprind esența acelui vis.
O cucuvea, noaptea, în depărtare
Îmi anunță moartea cu o dulce chemare
Vino dragul meu, că mireasa te-așteaptă
Caldă și frumoasă plina de iubire
Este îngândurată
Te poarta-n amintire
Atunci pe data de cum auziră
Morții din morminte imediat ieșiră
Si se-așezară în drum, la răscruce
Care mai de care repede să m-apuce
Vântul ca la o chemare vâjâind deodată
Îmi lovi în casa Si-mi bătu in poartă
Deschide bărbate căci moartea te-așteaptă
Cadavrele-ambulante începură sa urle
Atunci eu somnambul m-am ridicat pe dată
Și iele veniră, și stafii destule
Mă uitam năuc la ce se-ntâmpla
La moartea cenușie cu chip de mormânt
Am ieșit afară pentru a vedea
Când mă uitai la mine văzui că nu sunt
O mâna invizibilă semn le făcu
Vântu`încremenit pe data tăcu
Noaptea ţesu’ o ceaţă deasă
Groaza se făcu atunci o doamna frumoasă
evaancutahamza a zis
Super! Nu știu dacă pot spune despre o poezie cu acest subiect că e frumoasă, dar eu așa o percep. Felicitări!
Alex Popa a zis
Mulțam frumos, Eva!
George a zis
Apreciez talentul tãu poetic, însă mesajul este infiorator.
Alex Popa a zis
Îți mulțumesc, George!
Mirela Marin a zis
Un vis pus in versuri, chiar si despre moarte, este ceva de admirat.
Eu nu sunt critic, nu stiu a spune despre versuri, dar ceea ce transmit mi se pare remarcabul.
Felicitari!
Alex Popa a zis
Mulțam mult, Mirela!
lifestylebycata a zis
Brrr! Transmiti tare mult prin poezia ta, Alex.
Alex Popa a zis
Îți mulțumesc, Cătălina!