Salut!

Astăzi voi reproduce o poezie pe care am scris-o în urmă cu ani…

Poezia

Caldă, cuprinsă de o teamă mare

Se mișcă tainic, fantomatic

Fruntea-i e valuri de sudoare

Cuprinsă de un tremur enigmatic

Ochii-i sunt roșii, imbibați cu lacrimi

Sufletu-i plăpând de dor și de patimi

Se simte străină, ruptă de-astă lume

Și se simte veche, din vremuri străbune

Merge încet, cu un pas adânc

Dorind parcă să intre-n pământ

Biserica pare că-i departe

Spovedire și oculte șoapte

Clipele trec una câte una

Este noapte-acum și se vede luna

Ca o luptătoare se ridică-ndată

Cu mâna întinsă, apucă o sageată

Cu cealaltă arcul și țintește-n sus

Mai apoi ca pieptul să-i fie greu străpuns

Se prabușește incet, ca un vis profund

E roșu-acum pe sânul ei rotund

Nici nu clipește, privește în cer

Și se-ncheie povestea ca într-un mister