Militant pentru educație

Salutare!

Lucrurile se schimbă în fiecare zi. În urmă cu câteva zeci de ani odată ce oamenii își alegeau un loc de muncă și un domeniu de activitate era foarte greu ca acesta să se mai schimbe. De cele mai multe ori, copii nu săreau nici ei mai departe de părinții lor ei urmându-le îndeaproape părinților lor în domeniile acestora.

Astăzi lucrurile s-au schimbat iar nevoia de educație a crescut exponențial, noi și specializate domenii de activitate și-au făcut loc pe piața românească de muncă. Așa se face că românii au devenit peste noapte experți în IT dându-le de furcă americanilor (v. Micul Fum, ha-ha-ha!) dar și ajutând la dezvoltarea companiilor acestora (v. Microsoft, Google, Oracle etc.).

Protest

De ce această introducere?, vă întrebați..

Păi, pentru că eu cred că educația nu este privită cu seriozitate de către instituțiile statului și nu neapărat de către români. Românii încă învață după programe școlare învechite unde educația nu are legătură cu opțiunile individuale ci cu o generalizare a unor subiecte care în proporție de 75% nu îl vor ajuta pe individ în decursul vieții sale.

Da, eu cred că formarea individuală începe cu școala primară.

Mda, încă un domeniu în care românii fac lucrurile românește..

Educația, deși este stipulat în fiecare program de guvernare ca fiind prioritate națională, numai asta nu e în realitate și de fiecare dată când este nevoie de bani pentru te miri ce, guvernele găsesc de cuviință să taie din bugetul educație și așa atât de mic..

Știți ce mă enervează cel mai mult în privința politicilor guvernamentale privind educația? Permiteți-mi să vă spun.

Faptul că autodidacții sunt practic demotivați strategic în luptele acestea populiste între politicieni.

De exemplu Home Schooling-ul nici nu este considerat o opțiune iar cei care se autoeducă nu au nici o posibilitate de validare a educației și/sau cunoștințelor lor. Românii sunt sclavii unui sistem educațional îmbâcsit și condus haotic de o mână de nepricepuți vremelnic puși în funcții de conducere numite politic.

Încă un lucru care m-a vexat teribil este faptul că există o lege care impune o vârstă maximă, și anume 26 de ani (parcă..), pentru reluarea studiilor primare. Cu alte cuvinte dacă ai 16 ani și suferi un atac cerebral care te face legumă 10 ani (exagerez pentru a face limpede ideea) și după 10 ani îți recapeți o parte din funcțiile care îți pot permite o reluare a studiilor, Ghinion!, vorba unui mit de actualitate (Klaus Johannis).

Totuși, este necesară o  dezvoltare continuă a individului în societatea de azi și după cum putem observa, statul nu ajută ba încă pune piedici de neînchipuit.

Ce e de făcut?

Ați zice că instituțiile de educație profită de această oportunitate și scot pe bandă programe de formare profesională care să vină în întâmpinarea nevoilor de educație ale populației, huh?! Ehi, kinda Ghinion din nou!

Ce înțelegem de aici?

Instituțiilor nu le pasă!
No, conducătorilor acestora nu le pasă. Uh, trăim într-o țară condusă de Dorel Cel Cotrocel unde fiecare cetățean e la rândul lui și el un Dorel.

Pam-pam!

Continuați-vă studiile în România dar nu sperați la mult.

Succes!