
Salut!
În privința întocmirii unui plan, cel mai mare impediment îl putem reprezenta chiar noi înșine.
Reiterez aici o afirmație pe care am făcut-o anterior acestui editorial, ”suntem singurii care ne pot realiza visurile”.
Astăzi vom vorbi despre ”îndoiala de sine”. Tot revin la acest subiect pentru că efectele problemei pe care o dezbate sunt devastatoare iar postările de pe rețelele sociale, mă sperie.
Shaggy în melodia sa ”Hope”, vorbește despre povețele mamei sale care-i spune:
”..în viața vei întâmpina dificultăți
Viața poate fi grea, vei suferi
Nu renunța, nu renunța niciodată
Îți poți conduce viața, numai dacă crezi
Și pentru a obține ceea ce vrei
Nu renunța..”
Am mai vorbit despre ”încrederea de sine„ îndoiala de sine este reversul acesteia.
Adevărul este că, fiecare dintre noi s-a îndoit de propria persoană, de propriile puteri, cel puțin o dată în viață.
Întrebarea care se pune e ”de ce?”.
Una dintre nepoțelele mele, este după părerea mea prea deșteaptă pentru clasa în care se află (I). Sora mea o ține totuși în clasa asta pentru că așa consideră. La școală, profesorii îi spun că e leneșă, că nu vrea să învețe, părerea mea e că e plictisită. Copiii care își cunosc potențialul tind să își antagonizeze ceilalți copii, provocând invidie în jur și făcându-se neplăcuți în felul acesta.
Ideea este că, nepoțica mea, poate dezvolta un complex ceea ce o poate determina să adopte o frică în a-și demostra inteligența și abilitățile. Deja, aceasta a început să dea semne de teamă și retragere.
Frica
În cazul nepoțelei mele, teama de respingere o inhibă și o face să se retragă în ea.
Nu i-am spus încă sorei mele dar, ea are de ales pentru fiica ei cea mare, ori va alege ca aceasta să fie cea mai deșteaptă dintr-o clasă cu, copii obișnuiți, menținând-o la acea clasă în care învață, ceea ce presupune o tragere în jos a nepoțelei mele, ori va alege să-i schimbe școala, alegând pentru nepoțica mea o școală pentru copii cu inteligență peste medie, acordându-i în felul acesta șansa fiicei ei de a înnvăța și a se dezvolta într-un mediu educațional pe măsura capacității ei. Este atât de simplu!
Vedeți voi, frica poate provoca în noi ideea că nu putem reuși, ca urmare ne poate face să credem că e inutil să încercăm. La fel se întâmplă și cu nepoțica mea, care este respinsă de colegii și colegele ei de clasă pentru că aceștia/acestea nu se identifică cu ea. Problema care apare din această teamă este aceea că poate pune stăpânire pe ea și îi poate influența viitorul în mod dramatic, făcând-o să se îndoiască de propriile ei puteri și abilități.
Revenind la subiectul nostru ”îndoiala de sine”, e bine să știm că această problemă ne poate face să credem că nu suntem buni, că nu merităm, că nu putem face nimic, deci, ”ce rost are să mai încercăm?”. În plus, o ascundere a ceea ce suntem și o retragere într-o cochilie din care să ieșim numai atunci când ne simțim confortabil, recte în compania altora ca noi, ne crește teama și neîncrederea în propria noastră persoană. Lipsa banilor, lipsa unei poziții sociale privilegiate, lipsa unui aspect extraordinar al chipului sau al corpului nostru etc. ne pot crea îndoieli cu privire la noi înșine. Este natural, zic eu, în societatea de azi, se poartă tiparele.
Ceea ce zic eu, spargeți tiparele, zdrobiți standardele, nu corpul sau chipul nostru imperfect ne definește, nu banii ne câștigă respectul celorlalți și nici măcar sexualitatea nu ne poate descrie așa cum suntem.
Întorcându-mă la afirmația mea, în mod cert îndoiala față de propria persoană poate produce daune emoționale greu reversibile. Ca atare, îndepliniți-vă visurile fără frică sau îndoieli, puteți!
Succes!
Spune-mi ce crezi...