Ideologii – Vest contra Est

În articolul trecut am menționat că de fapt se dă o luptă între est și vest, iar noi suntem victime de bunăvoie. Nu, nu mă refer la conflictul din Ucraina.

În realitate suntem atacați de vest permanent iar asta se întâmplă în principal pe tărâm filosofic. Este dacă vreți, o luptă a ideologiilor unde suntem atacați cu filosofii din ce în ce mai agresive și mai îndrăznețe din punct de vedere spiritual.

Există două concepte mari care se luptă în acest moment în interiorul societății moderne de azi. Anume, ideea de individualism ce își arogă toate drepturile pe care le poate închipui și ideea de ființă spirituală ce caută să înțeleagă lumea prin prisma uniunii cu divinitatea și adevărul.

Prima se ocupă cu distrugerea eului (de ce trăiești, dacă nu faci una sau alta? Experimentează!), vezi Calea cea Largă/Ușoară, și propune înțelegerea existenței prin intermediul simțurilor ca individualitate separată de toate celelalte, iar a doua  cu identificarea și înlăturarea lucrurilor care ar putea vătăma spiritul, recte mintea, vezi Calea cea Strâmtă/Calea Credinței, și propune o existență în sânul spiritului alături de toți membrii care aderă la ea.

Din cele mai multe puncte de vedere, conceptul de individ ce își afirmă dreptul la propria existență câștigă deoarece sună bine ideea de libertate de alegere. Astfel, vestul pare să învingă estul omorându-l din interior, prin intermediul membrilor ce-l compun.

Problema cu libertatea de alegere este că aceasta e o capcană, deoarece devenim sclavii/supușii celor cărora le dăm ascultare.

Așa se face că încercând să ne declarăm propriile libertăți, ajungem să ne supunem mintea, inima și spiritul unor idei care până la urmă ajung să ne subjuge mental, emoțional și fizic.

Astfel se explică faptul că suntem martorii propriilor tragedii devenind dependenți de situații  și cel mai adesea de persoane care nu ne fac în niciun fel bine.

Este așadar simplu de înțeles de ce individualismul e un concept nociv atât societății în ansamblu cât și individului ca persoană. 

Individualismul afirmă că își merită și își asumă propria libertate și apoi caută să se conecteze și să-și facă relații, pentru că emoțional suntem încă legați ca printr-un cordon ombilical de restul indivizilor, iar asta duce la confuzie.

Ceea ce se naște în mintea individului este un paradox, iar conștientul urăște paradoxurile și lucrurile neclare. În felul ăsta se nasc întrebări precum cine sunt eu și care e scopul meu în lumea asta, merită viața trăită?

Deoarece este un paradox, acesta mărește golul emoțional din individ pe măsură ce relațiile și conexiunile pe care acesta le încearcă eșuează, și pentru că nu găsește rezolvare, el cade pradă primei tentații ce îi oferă consolare. De cele mai multe ori aici vorbim de alcool sau de droguri, depinzând de mediul în care acesta subzistă.

De aici, cel mai adesea e un abrupt drum în jos, individul pierzându-se tot mai mult în ițele propriei țesături numite viață.

Nimic și nimeni nu îl mai poate salva acum, decât o întoarcere la matcă, o renaștere spirituală.

Vă mulțumesc pentru lecturare!

Aveți grijă de voi!