

Greșește că așa înveți, e oare o credință bună?
Salut!
Este ușor să greșești și „orice om greșește”, așa e?
„Înveți mai multe din greșeli decât din succese” e noua credință a acestui mileniu.
De fapt, această idee e mascată sub o formă de mister, de lucru ascuns, aproape ocult, lucru care le e cunoscut doar inițiaților, e o idee obscură pe care cei mai mulți nu am luat-o în considerare pentru că oamenii sunt buni în sinea lor și din instinct acționează în evitarea răului.
Nu este vorba de religie.
Greșelile ne fac să ne simțim vinovați iar acest sentiment este unul inconfortabil.
De aceea, acest așa-zis mister atrage și te face să dai din cap aprobând această idee pentru că până la urmă toți am greșit și cu toții căutăm un fel de justificare.

Dar oare chiar așa să fie?
Chiar să fie mai util să greșești decât să ai succes?
Este interesant faptul că mă zbat cu această idee de ceva timp fără să-i dau de capăt și chiar mai interesant este faptul că nimeni nu pare să observe această disonanță cu logica. E ca și cum ultimii 1900 de ani nici nu ar fi existat, că „din greșeli înveți mai mult” e o idee recentă…
Care e scopul real al acestei idei?
„E mai BINE să greșești” îmi pare că face parte mai degrabă din ideile New Age decât din vreun fel de înțelepciune păstrată de veacuri între membrii vreunui cult sau ai vreunei organizații oculte.
Acceptând ideea că învățăturile pe care le tragem din eșecuri sunt mai multe decât cele venite din succese, este natural să întrebăm, pe termen lung, este aceasta o idee benefică?

Ideile creează mentalități.
O altă idee la fel de bizară și foarte populară în ziua de azi, devenită chiar slogan este următoarea:
– Nu sunt perfect(ă), mă accepți așa cum sunt.
Trebuie să întreb pentru că această AFIRMAȚIE pare să-și asume rol definitiv și atunci nu mă pot abține să nu întreb, la ce mai folosește dezvoltarea? Sau poate că o dăm în totalitate la o parte și pe aceasta deodată cu faptul că „deh, nu sunt perfect(ă)”?
Ideea aceasta este un întăritor al celei dinainte și împreună funcționează în tandem pentru a coborî drastic stindardul moralității și pentru a da frâu liber degradării mentalităților.
Ok, întrebarea care transpare ca un far în puterea nopții este aceasta:

Mai avem nevoie de moralitate?
Moralitatea este o idee și ea, desigur, dar este aceasta suficient de utilă pentru a face față asaltului ideilor alternative care o atacă tot mai decisiv?
Personal, mi se pare că acest fel de a gândi, această mentalitate, pe termen lung duce inevitabil la ruină morală.
Scopul ideilor năstrușnice și consecințele acestora
Sincer să fiu, pot doar să bănuiesc care ar fi scopul principal al propagării acestor idei, și anume:
Îndobitocirea oamenilor.
Spun asta deoarece privind în perspectivă, ideea că „e bine să greșești” sapă un HĂU adânc cât zilele pământului în mentalul celor ce o acceptă fără să o rumege.
Acest canion moral conduce automat la iresponsabilitate și la neasumarea consecințelor propriilor fapte.
După cum am mai reliefat într-un articol recent (Decizii, greșeli și consecințe), asumarea consecințelor este de departe cea mai bună atitudine pe care o putem avea cu privire la viață.
Diferențe și esențe
Acest subiect este unul vast, imens.
Este esențial să înțelegem însă că suntem constructorii propriei noastre realități și că vom trăi așa cum ne vom așterne.
Diferența dintre „am greșit și îmi asum după care merg mai departe” și „am greșit dar e bine, că învăț din greșelile mele”, este aceea că prima variantă responsabilizează și generează un comportament pozitiv, pe când a doua conduce la perpetuarea acestei mentalități a sinelui exclusiv și inevitabil la individualism.
Credința lui „greșește că înveți”
Detest toate religiile nu și credințele!
De ce este individualismul atât de rău?
„Du-te în lume și greșește, că așa înveți!”, promovează o atitudine distructivă, conduce la izolare și la o viziune distorsionată a rolului individului în societate și în cele din urmă duce la o scădere drastică a respectului de sine.
Pentru că este o credință care afectează întregul comportament al individului față de cei din jur, această idee „e bine să greșești” diminuează caracterul acestuia.
Întrebarea care se pune e, „e bine să fii egoist?”.
Vei greși, nu te teme, îndrăznește să pășești
Învățăm din greșeli, dar când greșeala a devenit un mod de viață, ne aflăm într-un pericol permanent.
Asta e părerea mea.
Bun, dragilor!
Vă mulțumesc mult că ați rezistat până la finalul acestui articol! Sunteți eroii mei. Acum, dacă v-a plăcut și dacă doriți să aduceți completări sau obiecții la spusele mele, vă rog mult să o faceți în comentarii.
Succes!
Spune-mi ce crezi...