
Ce este iubirea? Sau mai bine zis, „Utilitatea Geloziei”, cum din curiozitate am numit-o, este o carte scurtă, pe care am scris-o pentru a arunca o lumină asupra conceptelor de iubire și gelozie și a legăturii ombilicale dintre acestea.
Nu se poate una fără cealaltă, este afirmația pe care am făcut-o la începutul cărții și ceea ce am demonstrat până la finalul acesteia.
Este o carte ușor de citit și la fel de ușor de înțeles, o carte fundamentată logic și rațional.
De azi voi porni o discuție pe temele acesteia și voi la întrebări legate de acestea.
Redau Cuvântul înainte și primul capitol și le voi explica.
Cuvânt înainte
Am acoperit munți și piscuri înalte mi-au purtat povara. M-am pogorât cu tunet în văi și le-am umplut cu ape. Am săpat în cel mai sec deșert și l-am umplut cu seva mea cea mai roditoare.
Sunt marea în care toți se îneacă, sunt focul ce arde întreaga lume, sunt vântul ce te spulberă. Eu sunt cea fără de care nimic nu ar fi posibil, sunt seva lumii, măduva fiecărei acțiuni și fără mine nimic nu ar fi creat.
Eu sunt cea pe care o caută voinicul în calea sa, sunt visul fiecărei fecioare în miez de noapte, și sunt de asemenea sabia ce spintecă inima atunci când e trădată. Sunt moarte și viață deopotrivă și nimeni nu mi se poate împotrivi, așa că sunt mai presus de toate, cea de care se tem toți cei ce nu mă cunosc cu adevărat.
Ce este iubirea? este o întrebare pe care omul și-o pune de la căderea din Eden.
Ce este iubirea Lui Dumnezeu, de m-a izgonit din grădina Raiului? Ce este iubirea, de piere după un timp de parcă are termen de expirare? Ce este iubirea, de mă face uneori să par atât de egoist de parcă aș urî?
Unii spun că iubirea e o problemă ce ține de filosofie, de religie, de cultură și chiar de fiecare om în parte. Dar întrebarea care se pune este următoarea:
– Dacă iubirea e un subiect atât de complicat încât atinge metafizicul, spiritualitatea, viața de zi cu zi și societatea în ansamblu, cum se face că la un moment dat în viață, fiecare din noi o înțelege pe deplin, chiar și doar pentru un moment, o clipă în care ne simțim nemuritori, stăpânii întregului univers?
Răspunsul este, desigur, că iubirea e ceva atât de simplu de înțeles, că fiecare dintre noi refuză să își creadă vederii și rațiunii.
Faptul că iubirea nu a fost înțeleasă până în acest moment, dovedește că se poate face o filosofie din orice. Este interesant cum oamenii se reped să simtă mai degrabă decât să cugete, și după aceea se întreabă de ce există atât de multă suferință în lume și mai ales în viețile lor.
Se spune că omul e un animal inteligent, eu aș spune că omul e un animal care poate alege să fie inteligent.
Suntem pe planeta asta și asta e o certitudine. Ce alegem să facem cu timpul nostru este în mare o problemă personală și depinde doar de noi să îl folosim în mod util și rațional.
Iubirea nu poate fi o filosofie!
Iubirea este cel mai simplu lucru care poate fi cumva înțeles pe această planetă.
Aceasta este afirmația pe care o fac și lucrul pe care îl voi demonstra până la finalul acestei cărți.
Ce facem din momentul în care începem să iubim?
Aceasta este întrebarea la care vom răspunde în final, iar după ce veți finaliza această carte, provocarea mea este să puneți la îndoială și să contraziceți logic și rațional ce ați citit.
Nu faceți asta înainte de a o finaliza însă pentru că fiecare capitol clădește pe precedentul și adaugă noi sensuri la ceea ce ați citit, lucru care vă va da o aprofundare a conceptului de iubire și deci un înțeles mult mai larg și mai bogat în sensul acesta.
Puteți să vă notați separat și să luați notițe în legătură cu obiecțiile pe care le veți avea cu privire la conținutul acestei cărți. Este un lucru bun de asemenea să lăsați un comentariu sau o recenzie în librăria online din care ați achiziționat-o.
Dacă aveți completări sau obiecții la textul acestei cărți, vă voi fi recunoscător dacă mi le veți lăsa pe site la www.alkonda.com, la pagina de Contact, sau dacă mi le veți trimite la adresa de email alkonda@alkonda.com. După o verificare, la o nouă ediție, este posibil ca acestea să fie incluse și numele dumneavoastră menționat.
Vă mulțumesc și vă doresc Lectură plăcută în continuare!
Al Konda
Capitolul 1
Iubirea este un sentiment care aparent se comportă aleatoriu și complet fără motiv. La concluzia aceasta ajung de obicei aceia cărora gândirea analitică le este complet străină.
Din punctul meu de vedere această concluzie constituie o problemă de natură umană ce trebuie rezolvată pentru că generează o multitudine de alte probleme ce la rândul lor creează o stare de confuzie în rândurile oamenilor. De aici, extrapolând, se nasc o mulțime de alte semne de întrebare care complică și mai mult întrebarea inițială, ce este iubirea?
Dacă ar fi să tragem o concluzie pe baza a ceea ce oamenii cred privitor la iubire putem afirma fără să greșim că omul este un animal capabil de fantezie ce se complace în suferință, dacă aceasta îi oferă un anestezic din când în când. Anestezicul este opinia romanțată cu privire la iubire, care îl împinge să accepte lumea așa cum îi este dezvăluită de simțuri.
Astfel, omul ajunge să își facă o opinie distorsionată și complet dăunătoare în ceea ce privește iubirea și mai cu seamă viețuirea în societate. Este simplu să discernem între ce este bine și ce este rău atunci când nu ne lăsăm conduși de emoții însă.
Dar omul e o ființă emoțională și Carpe Diem este un trend care îndeamnă la o exacerbare a simțurilor, lucru care conduce la situația în care se află societatea umană la nivel planetar.
De aceea, la nivel societal există o serie de preconcepții care se impun ca standarde morale. Aceste standarde însă pentru că se bazează pe fundamente false, conduc în mod inevitabil la o înțelegere greșită a ceea ce înseamnă să iubim cu adevărat, lucru care conduce, după cum putem observa, la faptul că foarte puțini ajung să iubească în realitate.
Cele mai cunoscute dintre ideile greșite scornite de mintea umană legat de iubire, sunt următoarele:
– Iubirea nu e geloasă!
Acestei afirmații complet nefondate am să-i contrapun varianta mea:
– Iubirea nu poate fi altfel decât geloasă!
Dar înainte să aduc argumentele pentru afirmația mea, trebuie să anulăm ideea că iubirea nu e geloasă.
Ce este gelozia?
După DEX gelozia este un sentiment chinuitor, invidie și chiar pizmă…
Ce să-i faci? Există și oameni neinteligenți printre cei cu titluri academice.
După cum bine putem observa, ceea ce vrea să descrie Dicționarul Explicativ Român este efectul geloziei.
Despre același lucru vorbesc majoritatea oamenilor. Despre efecte. Ori gelozia nu poate fi același lucru cu rezultatul ei.
Ce este gelozia?
Gelozia este un sistem de alarmă.
Ce înseamnă asta?
Înseamnă că atunci când persoana iubită îți provoacă gelozie, e timpul să renunți la ea cu totul.
De ce?
Răspunsul este ombilical legat de răspunsul la întrebarea ce este iubirea.
De aceea, pentru a clarifica această legătură, care pare oarecum paradoxală în lumea contemporană, vom pune următoarea întrebare:
Cum se manifestă iubirea?
Iubirea din punct de vedere romantic se manifestă în același fel la toate ființele umane, și de aceea toți oamenii au același comportament atunci când iubesc: – își doresc să fie permanent cu persoana iubită.
Întrebarea care se pune este însă următoarea:
De ce? De ce își doresc toți oamenii același lucru și ce anume îi determină să dorească asta?
Răspunsul este desigur, pentru că iubesc!
Redundant și oarecum paradoxal?
Problema pentru care cei mai mulți dintre oameni nu înțeleg ce este iubirea este aceea că aceștia își explică iubirea prin efectele pe care acest sentiment le are asupra lor iar asta îi induce în eroare pe cei mai mulți, și aceștia ajung să își facă idei multe despre iubire, despre cum se manifestă și despre cum se pot bucura mai bine de ea.
Idealizarea iubirii este una dintre aceste probleme.
Iubirea e aripi, te face să zbori, iubirea e libertate, independență și e cel mai special sentiment din câte există. Nimic nu e ca iubirea!
Din păcate niciuna din aceste afirmații nu este adevărată. Și nu, iubirea nu e subiectivă deloc!
Cum se face că iubirea are același efect asupra tuturor oamenilor?
Răspunsul este răspunsul la ce este iubirea, iar acesta este că atunci când iubim, vrem să protejăm, pe noi și iubirea noastră.
Putem aprecia în moduri diferite această protecție, dar ea există în cazul tuturor celor ce iubesc cu adevărat.
Oamenii vor să fie cu subiectul iubirii lor pentru a-l putea proteja. Această protecție nu are nicio legătură cu încrederea de sine sau cu vreo manifestare subiectivă a celui ce iubește și nu poate fi considerată un efect al egoismului.
Iubirea e cel mai obiectiv lucru din câte există și în realitate este cel mai comun sentiment de pe pământ și este aceeași indiferent de circumstanțe.
Iubirea e sacrificiu, ea e dorința de a îl pune în siguranță pe cel pe care îl iubești.
Isus Hristos ne-a arătat pe deplin ce este în realitate iubirea. El a spus: iubire e atunci când cineva își dă viața pentru prietenul său.
Iar El a dovedit această iubire din plin, Isus și-a dat viața pentru fiecare dintre noi, demonstrându-ne ce este iubirea.
O autoritate mai mare nu știu, dar trebuie să o și demonstrăm din punct de vedere logic.
O mamă care nu își lasă fiul să meargă cu o fată pentru că este geloasă, nu o face pentru că în vreun fel vrea posesie asupra trupului sau acțiunilor copilului ei. Am ajuns să acceptăm însă acest comportament, pentru că a intrat în raționalul social, ceea ce înseamnă că a devenit un obicei. Ideea este însă că aici ca de fiecare dată, iubirea este indivizibil legată de gelozie și nu poate fi manifestată altfel. O mamă intuiește, pe baza experienței și a gândirii proprii, posibilele pericole care pot apărea ca urmare a acestui lucru.
Un frate care nu își lasă sora să umble cu băieți nu o face pentru că în vreun fel visează la un incest.
Același sentiment ia naștere și în sufletul unui îndrăgostit iar acesta nu este în niciun fel diminuat sau amplificat față de cel al unei mame sau al unui frate.
Din punct de vedere logic și obiectiv iubirea este aceeași indiferent de cine o simte și provoacă aceleași reacții în cei ce o simt.
Problema este că mentalul social ne îndeamnă la a simți, mai degrabă decât a gândi. Și de aici miriadele de fantezii și descrieri greșite ale iubirii. Omul alege să simtă pentru că e mai ușor iar asta îl face să idealizeze un sentiment, de care, pe care dacă l-ar înțelege, s-ar putea bucura încă și mai mult în deplină siguranță. O siguranță profundă și complet rațională.
Problema cu subiectivarea iubirii și cu blamarea intrinsecă a geloziei constă în primul rând în faptul că asta duce în mod automat la degradarea instantanee a importanței acestui sentiment la nivel mental.
Asta se întâmplă atunci când nu înțelegem gelozia ca sistem de protecție și dorim să-i acordăm o calitate proprie în viețile noastre, trivializându-i importanța și subiectivându-i-o în funcție de interesele proprii.
Astfel oamenii cred că iubirea este despre ei și despre ce simt ei și încep să își dorească să simtă tot mai mult ceea ce simt, neluând în considerare ce înseamnă de fapt iubirea.
Iubirea nu este în niciun fel libertate sau independență, ci din contră, ea leagă cu lanțuri de nedezlegat și restricționează ca nimic altceva.
În primul rând, iubirea nu este despre noi, nu are legătură cu ce vrem noi pentru noi și nu se referă la fericirea noastră în niciun fel.
Iubirea este despre cei pe care îi iubim și are legătură doar cu ei. Atunci când iubim, nu vrem să fim liberi și niciunul din noi nu caută să se dezvolte personal, ci numai în legătură cu celălalt.
Când iubim suntem înlănțuiți, suntem sclavii dorințelor celor pe care îi iubim și facem voia lor.
Ca atare, iubirea nu te face liber și nu îți oferă decât libertatea de a te bucura de subiectul iubirii tale. Atât, iar restricționarea accesului altor persoane în relația de iubire, are loc numai în legătură și proporțional cu pericolul pe care acestea îl pot reprezenta pentru relație.
Astfel în măsura în care un membru de familie, să presupunem un frate de care subiectul iubirii noastre e mai apropiat, poate influența în mod negativ relația noastră cu subiectul iubirii noastre, este logic ca gelozia noastră să se îndrepte împotriva fratelui în cauză, chiar dacă acesta nu va avea niciodată relații intime cu cei pe care îi iubim noi. Gelozia nu este în mod categoric și exclusiv legată de atracția pe care partenerul sau partenera noastră o poate arăta cuiva, ci cu modul în care această atracție poate influența relația noastră de iubire pe care o avem cu aceasta.
Acest lucru este perceput și raționat de subconștient în mod automat pe baza principiilor care stau la baza caracterului personalității noastre.
Gelozia nu apare niciodată fără motiv, ci este efectul valorilor noastre proprii și apare ca efect al lezării acestora la nivelul subconștientului întâi, pentru ca mai apoi să se manifeste la nivel psihic ca sistem de alarmă. Din păcate când resimțim deja efectele geloziei în mintea noastră, ca manifestări ale stresului, este prea târziu, și relația cu persoana care ne este partener trebuie ruptă.
Asta ne învață că este bine să ne cunoaștem partenerii înainte de a decide să ne împărțim viețile cu ei.
De aceea iubirea nu poate fi despărțită de gelozie, pentru că acela care te face gelos, îți demonstrează defapt că nu te iubește, pentru că e dispus să te rănească, rănindu-se pe sine de cele mai multe ori.
Și dacă acela care te face gelos nu te iubește, e logic să înțelegem necesitatea și importanța geloziei ca act rațional și pe deplin justificat în fiecare relație de iubire.
Astfel se face că gelozia este complet justificată ca sentiment propriu celui ce iubește și în totalitate rațională ca parte a oricărei relații de iubire.
În felul acesta poate fi înțeleasă gelozia. Un sistem de alarmă nu pentru subiectul iubirii noastre, ci pentru noi, pentru că nouă ne semnalează că anumite lucruri nu sunt tocmai în regulă în comportamentul celor pe care îi iubim.
Cartea poate fi citită gratuit pe orice dispozitiv folosind un cont Google sau Apple. Mai multe informații despre aceasta puteți găsi pe situl meu de autor la www.alkonda.com, sau făcând click aici.
Seria va continua cu al doilea capitol curând, rămâneți pe fază!
Spune-mi ce crezi...