Eșecul Brexshit-ului

Salut!

Am vorbit extensiv în cadrul acestui blog despre succes și despre lucrurile care îl determină în viața fiecăruia dintre noi.

Ce înseamnă însă eșecul?

Din punct de vedere personal cred că fiecare dintre noi își poate contura propria idee cu privire la eșec dar în același timp cred că oricâte definiții i-am putea da acestuia, un punct comun va transpare întotdeauna din acest concept.

Acest punct comun este acela al predării în fața dificultăților și ca refugiu în ceea ce privește rușinea renunțării găsirea de noi și noi eventual culpabili pe umerii cărora să punem această vină.

Se pare că din punct de vedere psihologic toți ne naștem cu această predispoziție la culpabilizare. Cu alte cuvinte cu toții tindem să ne învinovățim pentru propria neputință. Mulți dintre noi însă găsesc această cale de a scăpa de sub puterea înrobitoare a acestei vini și anume prin a arunca vina asupra altora.

Un Brexshit puturos!

Uitați-vă de exemplu la gestul Marii Britanii aparent unul de demnitate, au întrebat poporul și au pus în practică voința acestuia huh (spre deosebire de români), uitând totuși că Cameron (cacofonia e intenționată) a jucat o cacealma pe mâna căreia a pierdut.

Eu unul îmi doresc sincer ca Marea Britanie să plătească cât se poate de scump această decizie.

Am văzut câteva interviuri luate unora dintre votanții pro Brexit iar motivele pentru care aceștia au fost Pro sunt unele dintre cele mai puerile. I-auziți aici:

– Puey nene, imigranții ne iau job-urile!

Păi penibilule, dacă voi sunteți nepregătiți și incapabili să faceți față concurenței, ca să nu mai vorbim despre puturoșenia care vă caracterizează mă! În plus, impunând potențialilor angajatori britanici să angajeze ”engleji bre sau galeji” M.B. va comite automat un abuz asupra propriilor cetățeni.

Pe un alt cretin l-am auzit motivând că Marea Britanie plătește prea multe avantaje financiare unor cetățeni care nu sunt britanici. Ăstuia trebuie să-i explic, ”păi mă belicosule, dacă toți care nu sunt de origine britanică ar fi să părăsească Marea Britanie mâine ați rămâne cu cel puțin 10% mai puțini prostule.

Un altul cică ”să nu ne impună nouă UE reguli!”. Păi englezoiule, aveți reprezentanți la luarea deciziilor. Ceea ce cred eu despre acest ultim motiv este că Marea Britanie ar fi vrut să se comporte cu cetățenii de altă origine decât cea britanică ca, cu niște sclavi (probabil că regina are nevoie de niște preșuri).

Eșec european sau britanic?

Acum să revenim la subiectul nostru, este acest Brexit eșecul Uniunii Europene? I don’t think so!, eu cred că acesta este în principal eșecul cetățenilor britanici. Spun asta deoarece britanicii în esență sunt doar niște români cu mai mult tupeu și înverșunare și un pic mai conștienți cu privire la drepturile lor.

Britanicii și în special englezii fiind din fabrică de cele mai multe ori lași, au ales să fugă decât să pună osul la clădirea unei Europe Puternice.

Faptul că britanicii dau vina în totalitate pe UE dă dreptate teoriei mele că aceștia sunt niște lași pe care oricum nu ni i-am dori ca parteneri.

Propria vină I-a determinat pe cetățenii britanici să voteze despărțirea de UE.

Vina este una dintre cele mai puternice emoții dar este una dintre emoțiile care de asemenea ne provoacă orgoliul. În acest mod locuitorii din insulă care au votat pro Brexit se amăgesc că propria lor neputință are cauze externe justificându-și astfel decizia. Eu sper ca Franța și Germania să le smulgă toate drepturile datorate aparținerii la blocul comunitar.

Ca o concluzie pot afirma că eșecul este în primul rând creat de neputința asumării consecințelor propriilor decizii.

Succes!