Dezvoltarea spirituală

Salut!

Am fost întrebat de unăzi, de ce confesiune religioasă sunt, la care am răspuns că agnostic pentru că eu cred că omul este incapabil să-l cuprindă pe Dumnezeu în toată imensitatea sa.

Acum, mă face asta nespiritual sau pot eu să mă dezvolt din acest punct de vedere ?

Luând în considerare lumea din ce în ce mai comodă în care trăim și unde este foarte greu să te exprimi spiritual, lume a tehnologiei și informației, fără a fi privit, să zicem, diferit, putem observa că ideea de autoapreciere are și ea de suferit.

Lumea spirituală

Am evitat subiectul până acum deoarece, românii au viziuni atât de confuze în privința omului și a lumii spirituale, oscilând de a o extremă la alta, ba negând existența acesteia ba absolutizând-o.

Împăcând religia cu știința

Știți? Unii românii spun că Dumnezeu există și că nimic nu există fără El, pomenindu-L pe Acesta zilnic dar, negându-L profund în faptele lor, pe când alții, așaziși atei, care au propriul lor cod moral, valori și principii, crezurii proprii care le servesc de ghid în dezvoltarea lor spirituală/umană ajung să prospere dintr-un punct de vedere uman..

Religia spune că omul este o ființă spirituală în trecere pe pământ mergând către un plan spiritual mai înalt pe când conceptul științific despre spiritualitate, ne dovedește că latura spirituală e doar una din trăsăturile umane dovedite în psihologie.

În consecință din punct de vedere religios (creștin), ”a prospera spiritual” înseamnă a-ți dedica viața servirii Lui Dumnezeu.

Din studiile psihologice aflăm că omul atribuie sens vieții sale indiferent dacă crede sau nu în ființe spirituale sau chiar și în Dumnezeu, deși e clar că a crede în Dumnezeu ajută la o identificare a propriei spiritualități.

În acest fel, indiferent dacă credem că totul este determinat de Dumnezeu sau că noi ținem frâiele propriei vieți, a ne dezvolta spiritual înseamnă a ne trăi viața cu un scop moral bine identificat.

Acest scop pune la treabă toate laturile pe care omul le posedă, latura emoțională care ne ajută să judecăm din punctul de vedere al Lui Dumnezeu (ex. Ce e bine și ce e rău), cea intelectuală care ne dă posibilitatea înțelegerii logice a spiritualității (ex. a Lui Dumnezeu) și cea fizică, care ne ajută să punem lucrurile de ordin spiritual în practică (ex. Valorile morale, principiile).

Bun bun, veți zice, păi cum obținem acest gen de spiritualitate dacă nu prin religie?

Dacă a ne dezvolta spiritual, înseamnă a urma un scop și niște principii morale în viață, atunci putem să începem călătoria noastră în spiritualitate privind în interiorul nostru și luând seama la propriile căi și fapte, analizându-ne gândurile, crezurile, sentimentele, privind la legăturile sociale pe care le formăm și la activitățile pe care le practicăm. Făcând asta vom descoperi scopul nostru în viață și vom afla care sunt lucrurile pe care ar trebui să le promovăm în viața noastră și care sunt cele de care e musai să scăpăm. Tot în felul acesta ne vom dezvolta abilitatea de a ne privi pe noi înșine cu obiectivitate.

Acum, ca să răspund întrebării mele de mai sus, în mod sigur, crezul meu nu mă face nespiritual și în mod cert mă pot dezvolta din acest punct de vedere.

Dezvoltarea spirituală face parte din dezvoltarea noastră personală și dacă aceasta este una activă, atunci autoaprecierea va fi și ea la fel.

Succes!