

Salut!
Stephen King este mai mereu scos la înaintare de câte ori vine vorba de scriitorii prolifici.
Când vorbim despre scriitori de succes, acesta este întotdeauna privit ca etalon.
Cine nu vrea să scrie ca el?
Arătați-mi unul care nu vrea să fie „lovit” de o inspirație similară cu cea a lui Stephen King.
Well, eu știu unul, dar nu îmi cereți să spun numele lui că, s-ar putea să o fac…
Ipocrizia asta…
„On writing”, cartea lui Stephen King apărută în traducere autohtonă la editura Nemira sub un nume nefericit de pompos, „Misterul regelui, despre scris”, observ că e cvasi-necunoscută în România.
Cartea este una pe care aș cataloga-o cu maximum de stele deoarece felul în care e scrisă te ajută să înțelegi nu doar cum e bine să scrii pentru a avea succes, dar și care este izvorul de unde își ia Stephen King inspirația.
Cartea e împărțită, aș spune eu în trei părți. În prima parte înțelegem într-un mod destul de amuzant într-o scurtă (prea scurtă), autobiografie, viața lui King și cum a ajuns el atât de bun la ceea ce face, într-o serie de experiențe de viață ca scriitor, pe care acesta ni le împărtășește generos fără perdea.
Pentru mine această parte a fost destul de neașteptată, dar primită cu mare, mare bucurie deoarece dacă intenționezi să scrii, experiențele povestite de King, nu vor face decât să îți șoptească permanent în ureche, „continuă să scrii, scrie, scrie că poți!”.
Scriitorul ne plimbă de la copilărie la maturitate prin viața sa prezentându-ne-o intenționat ca pe un curiculum vitae, după cum ne precizează în început, arătându-ne evenimentele care l-au format ca scriitor descriind pe alocuri dureros (pentru el), de amuzant (pentru noi).
De exemplu pe când era copil o problemă cu urechea în duce la medic unde păcălit de doctor că nu va simți durere, este surprins de acesta care îi bagă un ac uriaș în timpan.
„Relaxează-te, Stevie, n-o să te doară.” Îi spune vicleanul „otiolog”, doctor de urechi cu zâmbetul pe buze, care în viziunea micuțului Stevie King ar fi trebuit arestat pe loc și condamnat cu dublă pedeapsă pentru infama de acum, înșelăciune.
„L-am crezut.” Își amintește scriitorul.
„Durerea a fost mare cât lumea. Din ureche a început să îmi curgă un lichid cald – a fost ca și când aș fi început să plâng din gaura greșită. Dumnezeu știe că plângeam destul din găurile potrivite.” Mai spune el.
Stephen King
Acesta ne desenează în detaliu ceea ce înseamnă în viziunea sa o proză de calitate și modul în care aceasta poate fi scrisă cu succes.
Autorul evită înadins detaliile inutile care ar însemna umplutură dând exemple clare atât din experiența proprie cât și din a altora.
În a doua parte avem șansa să învățăm despre uneltele pe care Stephen King le folosește pentru a scrie. Aici primim în mare parte sfaturile de care avem nevoie pentru a deveni scriitori cât se poate de buni.
În cea de-a treia parte ni se oferă ceva total neașteptat. În secțiunea aceasta ni se dă șansa de a studia o schiță care ne arată în detaliu felul în care scriitorul lucrează. Aceasta este o ficțiune în varianta needitată care își îmbunătățește chipul sub ochii noștri odată cu editarea, exact așa cum un selfie se schimbă cu un retuș în Photoshop.
În cele din urmă în această carte avem parte de un curs ușor în cele ale scrisului care cu siguranță poate fi util celor interesați de scris.
Lucrul cert este că Stephen King are o experiență vastă în ceea ce privește meșteșugul scrisului și ne face parte tuturor din aceasta cu larghețe în cartea sa „Misterul regelui, despre scris”
Odată cu recomandarea expresă „CUMPĂRAȚI și CITIȚI CARTEA!”, vă mulțumesc pentru lecturare și vă aștept să îmi spuneți părerile voastre cu privire la aceasta.
Succes!
Spune-mi ce crezi...