Declarație de dragoste

Salut!

Declarație de dragoste către iubita mea:

Ok, în ultimul timp nu am putut evita să nu observ că ”lumea”, nu prea se pricepe la declarații de dragoste.

Cândva îi spuneam unei ”foste”, ”te iubesc cât o linie” și ideea că nu a înțeles despre ce vorbeam este făcută clară în faptul că nu mai suntem împreună. Îmi plac declarațiile de dragoste pentru că iubesc să iubesc și m-am îndrăgostit din nou.

Și iată-mă de față cu ea. Ela mă privește sălbatic în spate. Mâinile mele îi masează tâmplele și fața mea se ascunde în ceafa ei. În sfârșit îmi permit să respir, trăiesc și un șoptit, ”te iubesc”.

Ela, în poala mea începe să deseneze cercuri cu fundul provocându-mi reacții involuntare. Îi acopăr ochii cu mâinile și-i șoptesc la ureche; ”…ochii tăi iubito, sunt două perle negre ce au în ei profunzimea întunecată a adâncurilor mării, ei îmi oferă imagini mirifice, în ei mă descopăr trăind intens odisea vieții mele – ce fără tine ar fi searbădă și lipsită de sens.

O apuc de mijloc și o întorc cu fața spre mine. Ela mă înconjoară iar coapsele ei se încordează în jurul meu. Îi ating buzele, îi ating urechea cu nasul meu și-i murmur;

”buzele tale iubito, sunt două bucățele de piersică coaptă iar dulceața lor
exprimă o îndoială adâncă.

Să le mușc sau să le sărut?
Sclav sau criminal?
Dacă le mușc și eliberez nectarul dinăuntrul lor, voi fi nesățios și nu doar voi gusta, voi face risipă și le voi secătui. Pe de altă parte dacă le sărut doar, mă voi transforma în sclavul lor și pe veci vei stăpâni peste mine.”

O împing și urc pe trupul ei apăsându-i abdomenul cu mâna. Ela vibrează, pielea ei e încinsă și umedă. Trec peste sânii ei și-mi înfig mâna în gâtul ei. Violent dau din cap și o șuviță îmi acoperă privirea. Sunt un orb ce bâjbâie. Caut să înțeleg, cu gura și ca un copoi, cu nasul. Am ochii închiși, e noapte și continui.
”gâtul tău, un interludiu între frumusețea perfectă a chipului tău și trupul tău lipsit de cusur.”

Emoțiile îmi inundă toate simțurile, o strâng la piept și primesc toate zvâcnirile în trupul meu, două lacrimi lasă dâre fierbinți pe chipul meu și zic;
”umerii tăi sunt două lunci pe care lacrimile iubirii mele cad când tristețea ma apasă și
când fericirea mă copleșește. Și udându-le fiecare părticică, acestea se amestecă cu nectarul izvorât din pielea ta catifelată și fină ce te îmbracă și te face o ființă sublimă.”
Atunci Ela mă cuprinde și mâinile ei îmi răvășesc părul.
O clipă să respir, iubito!
Surprins, mă las pradă îmbrățișării ei și trupurile noastre își încep dansul. De pe buzele mele se nasc cuvinte; ”brațele tale, două tulipe ce mă înconjoară când te strâng în brațe, așa de
firave și mângâietoare, capabile să aline orice suferințe.”

Nu rezist, e nedrept oricum să o fac. Mâna mea îi împinge trupul spre mine iar gura mea face pentru a mia oară cunoștință cu pielea ei; sărut abdomenul și limba mea se preumblă în ritm tribal pe pielea ei în căutarea sânilor. Lucru care îmi amintește;
”…ispită a dorințelor mele, sânii tăi iubito sunt doi munți mici cu, culmi de diamant ce ascund în ei izvoare nesecate de lapte, nectar și miere.”

Sorb cu sete broboanele de sudoare care îmi dezvoltă povestea zbaterilor Elei din brațele mele și fac un efort să nu rostesc dar trebuie;
”…pântecul tău e roditor, născător de viață, plăpând și fierbinte, plămădește viața înăuntrul său, îi dă personalitate și formă, modelând-o după cum voiește.”

Nu mă pot opri acum, nu mai e timp. O prind pe Ela pe pat și-i desfac picioarele. Îi sărut glezna și-mi permit să-i simt gustul pe limbă. Îmi zdrobesc buzele de pielea ei și traversez într-un sărut genunchiul; gândesc doar, ”între coapsele tale, feminitatea ta – ceea ce ai tu mai feminin, este culmea plăcerilor mele, poarta către extaz și spre punctul în care îmi este permis a mă simți nemuritor.”

No no, nu e momentul încă.

Dintre coapsele Elei îmi potopește fața o fierbânțeală ce poartă cu ea un parfum ce îmi stimulează violent mușchii pelvieni. Asta mă face să-i mărturisesc Elei; ”coapsele tale iubito sunt doi bujori cu delicate forme rotunjite, ele împrăștie un parfum îmbătător de ghiocei și îmi stârnesc curiozitatea unei dulci și gingașe revelații și parcă mă văd sărutându-le cu dor, făcând poate abstracție pentru o clipă de restul trupului tău, neglijându-l ușor…

Ahh, să revenim la subiect, iată și declarația mea:

”Iubito tu, cea fără de pereche, ești soarele și luna pentru inima mea, surâsul tău este menirea mea pe acest pământ, mă oglindesc în ochii tăi și îmi dau seama că ei îmi dau viață, dar că mor ori de câte ori îți simt lipsa și nu ești lângă mine…
Te iubesc iubito cu o iubire veșnică iar iubirea pentru tine este o salbă de nestemate ce o port la  gâtul meu dorind mai degrabă moartea decât lipsa ei .

Te iubesc iubito!”

Prea mult sau prea puțin? Mai vrei, da?! Păi nu ai decât să citești printre rânduri sau să aștepți un nou articol.
Succes!