
Salut!
Horace Mann este eroul meu!
Supranumitul „Părinte al Educației Publice Americane a fost în realitate un autodidact, el fiind sărac și nepermițându-și o educație, educația sa în prima perioadă a vieții fiind scurtă și constând în doar câteva săptămâni scurte de studiu pe an cu profesori la fel de săraci ca el.

… Istorie…
Mai târziu, dorința sa de educare a poporului american și-a pus amprenta asupra sa de-a lungul vieții sale.
Educația este și din punctul meu de vedere, cea mai de preț avere pe care o poate un om acumula în viață. Este în realitate ceea ce nimeni, absolut nimeni nu îți poate lua odată ce ai dobândit. Educația e un miracol pe care oamenii aleg să și-l facă sau nu.
Astăzi vorbim din nou despre „Alegerea Educației”.
„Să-ți fie rușine să mori până în momentul câștigării unei victorii pentru omenire.”
Horace Mann
E citatul meu preferat.
Este România capabilă de a da un astfel de erou?
Spiru Haret nu se aplică, am văzut cu toții cu ce se ocupă universitatea care îi poartă numele…
În 2016 Henkel Beauty Care Romania în parteneriat cu Federația Română de Handbal, a lansat campania „Mingi în Școli, campanie despre care am mai vorbit aici și aici.
Având ca scop creșterea accesului copiilor la acest sport, „Mingi în Școli” de data aceasta are ca obiectiv donarea de echipamente sportive viitorilor campioni ai acestei țări, parteneriatul aducând deja în edițiile trecute bucurii sub forma a 5.000 de mingi în 470 de școli din România.
Este interesant cum eroii apar atunci când situația o cere.
Din punctul meu de vedere, fiecare dintre noi poate alege să fie de partea educației.
Educația nu e niciodată risipă, educația sportivă nu e nicidecum pierdere de timp cum obișnuiam să cred pe când eram în școală.
Publilius Syrus spunea, „În unitate există mereu victorie.”
Eram destul de mic, aveam vreo 8-9 ani și împreună cu niște prieteni la fel de puștani și chiar mai mici, am decis să mergem la plajă, să facem o baie că era foarte cald afară.
Eram teribilist, recunosc, și făceam lucruri pe care mulți dintre cei mai mari ca mine se temeau să le facă.
Așa că odată ajunși la plajă, m-am dezbrăcat și am intrat în apă. Am înotat până la una din barjele de pe partea cealaltă a canalului și m-am urcat pe brațul acesteia.
Băieții, prietenii cu care venisem au rămas cu gura căscată pe mal, cei mai mici fiind pentru prima dată într-un astfel de loc.
Nici unul dintre ei nu știa să înoate, de aceea pe drum stabilisem să stea la marginea apei și să se bălăcească acolo.
Un salt înainte și iată-mă îndreptându-mă cu capul în jos către luciul apei.
„Uau!” exclamară băieții privindu-mă.
Am ieșit la suprafața apei în aplauzele lor. Eram „mare” și am înotat repede înapoi spre ei.
După câteva ore de joacă și de lecții de înot pe care bineînțeles că „maestrul” le-a dat, am decis să urcăm toți pe epava unui vapor, care era destul de aproape de mal și totodată să le verific și abilitățile în a înota.
Se face însă că unul dintre ei începe să calce apa exact la jumătatea drumului și începe să se teamă privind la noi dar întorcând și capul spre mal.
„Hai mă, înoată, nu te opri!” Îi strigai eu privind la băieții disperați care nu știau ce să facă îngroziți.
Acesta îngheță însă și „bâltâbâc!”, se duse la fund.
Imediat am sărit în apă și l-am scos la suprafață.
Ghinionul meu. Înfricoșat, s-a apucat și cu mâinile și cu picioarele de mine și m-a băgat la fund. Îmi amintesc că l-am mușcat de picior (sărăcuțul copil, nici nu a simțit), înghițind o gură mare de apă în timp ce făceam asta.
În apropiere de noi, o familie de rromi, venise să își spele caii, așa că ne-au văzut și unul dintre ei a intrat imediat în apă și ne-a salvat pe amândoi.
Acum, eu (maestrul înotului), m-am cam făcut de râs din moment ce era să mă pierd împreună cu prietenul meu, dar această istorioară a mea, este despre o victorie și nu altfel.
Ne-am distrat, am intrat în bucluc și am fost salvați, unii dintre băieți au învățat să înoate și totul a ieșit bine până la urmă.
VICTORIE!
Ideea este următoarea.
Cu toții putem avea la un moment dat nevoie de ajutor. În acel moment, un ajutor e binevenit. Educația în România are nevoie de ajutor, aceasta este la ananghie.
Împreună putem găsi soluții.
Mai e puțin, doar o zi și câteva ore…
Campania desfășurată în cadrul BlogalInitiative se apropie de final, dar campania „Mingi în Școli” continuă până în ultima zi a acestei luni. De aceea, cei care doresc să participe la aceasta este bine să știe că pot înscrie școli foarte ușor folosind formularul prezent pe site-ul campaniei www.mingiinscoli.ro la secțiunea „Înscrie o școală”.
Un ghiocel a apărut pe neașteptate la marginea unui câmp de ciulini.
După o vreme, lângă el se insinuă o garoafă. Timpul trecea iar cei doi se bucurau de lumina și de căldura soarelui toată ziua și nimic nu-i făcea mai fericiți decât o adiere de vânt, prilej cu care cei doi se puteau atinge ușor.
Unul dintre ciulini i-a observat însă și din ce îi privea mai mult, din atât devenea mai furios. Gingășia ghiocelului îl mânia la culme iar frumusețea garoafei îl scotea din sărite, așa că-și făcu plan să-i despartă. Abia termină el de asumat această idee că se și furișă între ei tot înghiontindu-i cu țepii lui infernali.
Mânat de dragostea împărtășită ce i-o purta garoafei, ghiocelul a început să îl împingă pe ciulin sângerând tot mai abundent în aceste încercări ale sale de a-și apăra iubirea. Ghiocelul se gândi că Domnul Dumnezeu îi încearcă dragostea pentru iubita sa garoafă.
Țepii ciulinului se înfigeau neîndurător în pieptul ghiocelului sfârtecând-ul la fiecare înfruntare. Pe măsură ce timpul trecea, viața ghiocelului slăbea tot mai mult, dar acestuia nu-i păsa. Asta îl ținu departe o perioadă.
Nimic nu îl făcea fericit în lipsa iubitei lui garoafe și era hotărât să o îmbrățișeze cu orice preț. Vântul trecând pe acolo, fu impresionat de tânguirea ghiocelului și se hotărî să-i dea un suflu de ajutor. Așa se făcu că atunci când ghiocelul își făcu avânt și se năpusti cu pieptul în țepii ciulinului vântul suflă cu suflul său și îl împinse pe ghiocel cu o putere uriașă.
De aceasta dată ghiocelul îl împinse pe ciulin departe de frumoasa garoafă. Bucuria lui fu imensă când atinse mâna frumoasei garoafe, însa chiar in acel moment, acesta simți cum viața i se scurge din trup și căzu insângerat la picioarele iubitei sale.
Am scris asta prin 2012
„Satisfacția vine din efort și nu din împlinire, efortul deplin înseamnă victorie deplină.” Mahatma Gandhi
Da, un efort considerabil se cere de la fiecare dintre noi pentru a pune lucrurile pe un făgaș normal în țara asta și pentru a da un viitor frumos copiilor noștri. În această a treia ediție care are loc anul acesta în perioada 1-31 August se vor dona echipamente sportive școlilor din România. Astfel, oricine achiziționează produse FA, va contribui totodată și la susținerea efectivă a acestei campanii.
Felicit cu această ocazie atât Henkel Beauty Care România și Federația Română de Handbal dar și BlogalInițiative pentru ajutorul pe care îl acordă în felul acesta educației din România.
Succes!
Mirela Marin a zis
Un articol care mi-a mers la suflet!
Comparațiile și ideile tale sunt grozave.
M-ai făcut să regret că nu am participat.
Succes în tot ce faci!
Alex Popa a zis
Mă bucur și îți mulțumesc mult, Mirela.
Da, mi-ar fi plăcut să îți citesc articolul pe tema asta.
Nu e târziu însă, mai sunt aproximativ 29 de ore. Te poți înscrie chiar acum.
Mult succes și ție, Mirela, în tot ceea ce îți propui.