Salut!
Am vorbit de câteva ori, deja, despre ”organizare”, pe acest blog, n-o voi face și azi. E interesant doar, faptul că, deși există atâtea unelte și atâta metodologie în acest domeniu, parcă la Românica, nimic nu se schimbă..
Trăim în felul nostru. ”În România se trăiește tipic românește”, ca să rezum printr-un eufemism ceea ce aș putea exprima cu câteva adjective bine aplicate, românii parcă nu vor să le meargă bine, par că vor să evite cu orice consecințe să-și îmbunătățească modul de viață.
Aud adesea, vorbindu-se despre ”obiceiurile românești”, cu referire la tradițiile românești, ceea ce e ok din punctul meu de vedere, problema se ivește însă atunci, când acest termen se extinde și la comportamentul de zi cu zi al românilor, obiceiuri precum ”bătaia e ruptă din rai, abuzurile de tot felul cu privire la copii, las-o mă că merge și așa ș.a.m.d.”, asta nu mai e ok, chiar deloc.
Tot așa, obiceiurile locuitorilor acestor meleaguri, le determină acestora stilul de viață și mentalitatea pe care o adoptă, atingerea unui nivel de trai decent și chiar gradul de succes de care se bucură pe parcursul vieții.
”Suntem sclavii obiceiurilor noastre”, fie că acceptăm asta sau nu. Dacă obiceiurile pe care le avem ne definesc atunci, am face bine ca acestea să fie unele constructive și eficiente.
În general termenul ”obicei” are conotații negative, de aceea e cu atât mai remarcabil faptul că, există atât de multe obiceiuri pe care le avem fiecare dintre noi și de care nu suntem conștienți.
Felul în care ne manifestăm în relațiile cu ceilalți, felul în care relaționăm cu noi înșine și modul în care gândim în general cu privire la viață, reprezintă factori care vor avea un impact pozitiv sau negativ asupra noastră pe întreg parcursul vieții noastre.
De aceea e bine să aflați dacă obiceiurile voastre sunt bune sau rele, Aristotel a spus ”suntem ceea ce facem în mod repetat”, iar aici, lucrurile pe care românii le fac în mod repetat sunt, în genere, acestea:
- Se plâng constant.
- Rămân consecvenți în atitudinea lor pasivă în legătură cu acțiunile pe care le-ar putea întreprinde pentru a-și schimba, în bine, viața.
- Așteaptă întotdeauna de la alții, în special de la Dumnezeu (de la Cel de Sus, că El e Bun!).
- Au idei cel mult medievale, cu privire la spiritualitate și se țin de acestea cu toate puterile lor.
- Se conduc după mentalități dogmatic religioase și ca și cum nu ar fi de ajuns răul pe care și-l fac psihicului lor în felul acesta, nici măcar pe acestea nu le respectă în totalitate că deh, e greu măh.. apelează la Dumnezeu doar pentru justificare (așa a vrut Dumnezeu!) sau pentru a avea un motiv să se justifice (Dumnezeu să ne ajute!), asta în loc să zică, ”Eu să mă ajut, noi să ne ajutăm și Dumnezeu să ne fie alături”.
Observ zilnic pe Facebook citate cu Dumnezeu în sus, Dumnezeu în jos. Măh băiețași, măh fetișcanelor, măh, ar trebui să știți că, tot încărcând imagini cu icoane și citate ”aberant (e opinia mea), religioase și mai ales, invocându-l pe Dumnezeu prea des, Îl diminuați ca semnificație și îi aruncați în derizoriu importanța în viața fiecăruia dintre noi.
Religia este un obicei, unul rău dar, acest articol nu este despre religie, este despre ”obiceiurile pe care le manifestăm în viața noastră și care ne influențează, pozitiv sau negativ.
Ceea ce, din punctul meu de vedere, ar trebui să facă românii, este, să își organizeze viața după principii solide ca onestitatea și toleranța de orice fel dar și după ideea că omul este suma conceptelor sale.
Succes!
Despre Mine
Contact:
Alex Popa
Scriitor, Webdesigner, Online Marketer.
Urmăriți-mă și pe rețelele de socializare.
Facebook Twitter Instagram
Adriana Ivan a zis
Sunt de acord cu tine. Onestitatea și toleranța trebuie să fie factori importanți după care să ne ghidăm. Foarte interesant articolul tău de azi.
Alex Popa a zis
Îți mulțumesc mult, Adriana!
Acestea două sunt principii după care încerc să îmi ghidez propria viață.
Angela Călătorește a zis
Mare dreptate ai, parca as fi scris eu randurile astea. De acord ca romanii se plang din orice, oricat ar avea tot trebuie sa se planga de neajunsuri. Si cer! Asteapta sa li se dea, toti sunt datori sa le dea. Degeaba!
Singurele obiceiuri de care ma tin cu dintii sunt cele care au legatura cu munca mea si calatoriile. In rest… incerc sa nu ma leg de nimic.
Alex Popa a zis
Asta consider și eu că este cea mai înțeleaptă atitudine.
Felicitări, Angela și mulțumesc pentru comentariu.
Mirela Marin a zis
Da, omul este suma conceptelor sale dar mai depinde și de capacitatea de deschidere a fiecăruia. Mie mi se pare, desigur este o opinie „proprie și personală”, că depinde de fiecare om în parte, dacă se poate schimba, dacă poate învăța, dacă poate accepta. Ai un obicei, okay, dar analizezi dacă este bun ori nu, privești în jurul tău – vorba vine-, deschizi ochii (mintea), vezi cum stă treaba și abia apoi hotărăști dacă mergi cu obiceiul mai departe sau nu. Nu știu dacă obiceiurile acestea despre care spui sunt caracteristice doar românilor. Cred că există peste tot oameni și … oameni.
Felicitări pentru articol!
Alex Popa a zis
Probabil că ai dreptate, Mirela.
Mulțam de comentariu!
Ishikawa Constantin Ioana a zis
Foarte adevarat ce spui tu acolo. Pe mine ma scot din sarite oamenii care incearca sa se justifice prin obiceiuri si vor sa ma faca sa inteleg ca este asa cum spun ei doar pentru ca asa se obisnuieste. Din aceeasi categorie fac parte si cei cu: „fa asa ca asa trebuie”, „asta e”, „e roman, bulgar, american, chinez, etc. asa sunt ei, n-ai ce-i face”…
Alex Popa a zis
Așa este, Ioana. Preconcepțiile abundă la români.
Catalina Coman a zis
Ca mare dreptate ai, Alex. Suntem obisnuiti sa asteptam sa pice de sus, sa gasim justificari si vinovati pentru orice si mai apoi sa ne plangem ce chinuiti suntem. Ii judecam mereu pe altii, dar pe noi niciodata…
Alex Popa a zis
Așa e, Cătălina, realitatea românească e un pic altfel față de a multora dintre celelalte țări europene.
Asta e trist și din păcate ne aruncă într-un cerc vicios unde doar o schimbare majoră de paradigmă ar putea salva acest popor.
Capitalismul și influența occidentală au venit, dar mulți dintre noi am rămas prinși în vechile obiceiuri și metehne.
Mă întreb doar câte generații de sacrificiu vor trebui să mai treacă…
Mulțam mult de comentariu, Cătălina!
evaancutahamza a zis
Tare frumos ai scris! Sunt de acord cu tine, românii sunt ași la plâns din orice și la pasivitate când vine vorba despre a face ceva. Mă uit doar la mine în oraș, asta ca să nu generalizez prea tare, deși nu aș gresi cu nimic. Se fac tot soiul de evenimente, lumea nu doar că nu se implică, dar nici nu participă. Am făcut club de carte, vin 3-5 persoane, dar restul mă felicită pentru inițiativă…
Românii sunt buni la a critica atunci când nu se face ceva, dar și când se face, la arătat cu degetul spre oricine din confortul propriei vieți, fără a mișca un deget pentru comunitate.
Deci, da, chiar ar trebui să ne schimbăm obiceiurile și cu siguranță multe s-ar schimba în bine.
Alex Popa a zis
Ai dreptate, Eva. Neimplicarea, în toate domeniile, e în mare ceea ce a dus țara asta unde este acum. E trist, pentru că asta scoate în evidență proverbul, „România e o țară frumoasă, păcat că e locuită de români”.
Îți mulțumesc mult, Eva!