Cum ne creștem copiii?

Salutări!

De curând am primit notele uneia dintre nepoatele mele pe semestrul în curs și printre notele maxime s-au strecurat note mai mici lucru care m-a scandalizat. Adică să fim serioși, nu este cu putință, nu pot accepta așa ceva, este doar clasa I! Undeva greșești îi zic eu surorii mele, altfel ar avea numai note maxime. Ca să mă înțelegeți, eu o consider pe nepoata mea un copil sclipitor iar un copil ca ea nu face greșeli astfel încât să ia note mici.

Carol Dweck pune o întrebare foarte interesantă în cartea ei ”MENTALITATEA – Noua Psihologie a Succesului” și care este relevantă cazului de față, ea întreabă ”de ce nu există bebeluși nemotivați” iar eu îmi permit să extind această întrebare și să dau un răspuns în ceea ce o privește pe nepoțica mea.

După cum am spus, este un copil deosebit (no, nu este un stereotip, chiar este deosebită) iar faptul că (după spusele surorii mele) se retrage la ea în cameră și își face temele, scrie, ascultă muzică sau desenează (ce pot să spun, talents runs in the family), după părerea mea denotă o stare mentală care o determină să își inhibe abilitățile și trăsăturile native în ceea ce-i privește intelgența doar pentru a se integra în mediul care se află. Știți, faptul că Spania este o țară mai avansată economic sau civilizațional ca România nu o face neapărat un exemplu demn de urmat. Vă pot mărturisi din proprie experiență că oamenii de acolo sunt la fel de invidioși și de clevetitori ca și cei de aici.

Ceea ce vreau să spun este că într-un sistem educațional ca cel iberic, care cel puțin din punct de vedere organizațional este superior celui românesc, ea ar trebui să fie foarte motivată să învețe și să se dezvolte intelectual dincolo de granițele îngrădite de societate, spun asta deoarece aici, eu sunt desigur, de acord cu Alfred Binet dar și cu Dweck, când vine vorba de inteligență cu sublinierea faptului că această inteligență crește pe măsură ce acumulăm cunoștințe. Ceea ce spun este că nepoata mea s-a născut cu o inteligență creativă și intelectuală peste medie dar că mediul în care se află nu reprezintă o provocare suficient de mare pentru a fi o motivație pentru ea.

Cred că aici Carol Dweck poate fi mai elocventă decât mine (no, nu mă compar cu ea cârcotașilor), și poate explica mai bine situația. Aceasta spune că mentalitatea este cea care determină cea mai mare parte a comportamentului individului în general și în principal în ceea ce privește copiii, de aceea Carol pune întrebarea de mai sus în ideea că bebelușii nefiind influențați de o anume mentalitate sunt în permanență motivați, și de aceea când un infant plânge este semn rău.

Eu sunt de acord cu Dweck când spune că creierul este ca un mușchi care cu cât este mai exersat cu atât devine mai putermic dar o contrazic categoric când spune că nu contează cu ce te naști pentru că în cazul nostru materia cenușie este de foarte bună calitate lucru reflectat și de faptul că arată o istețime foarte ridicată față de copii de aceeași vârstă cu ea însă trebuie să-i dau dreptate lui Carol iar când spune că ”de aici” mentalitatea e cea care face legea.

Astfel am ajuns în punctul în care trebuie să acuz!, BAAAAM!

Se pare că surioara mea nu face ceea ce trebuie pentru a-i forma o mentalitate sănătoasă nepoțelei mele iar mediul în care aceasta evoluează este unul nefast lucru care o influențează și emoțional pe nepoțica mea.

Justificare

Am scris acest articol deoarece cu atât mai mult în România se procedează astfel iar familiile își cresc membrii sub astfel de influențe. De aceea aveți grijă voi familii române deoarece voi creșteți viitorul țării.

Succes!