Cum ne alegem partenerul/partenera ideal(ă)

Salut!

Sex. Este eterna dezbatere și eternul mit al luptei între sexe. Singura luptă a sexelor pe care o recunosc este aceea din intimitate, unde două persoane devin una singură și unde preț de câteva momente, în zvâcniri pe care, cei mai mulți dintre noi, ni le-am dori veșnice, întreaga noastră ființă se zbate într-un extaz în care ființa noastră fizică face cunoștință cu sublimul și cu divinitatea. Trupurile noastre tânjesc după atingere, după atingerea celei ”alese” sau a celui ”ales”, după umezeala dintre coapse și încordarea acestora, . Să fim sinceri, tensiunea sexuală, nu este singurul motiv pentru care ne împreunăm.

Justificare

Recurența subiectului ”Iubire, dragoste, sex, romantism, ș.a.m.d.”, subiect care poate fi luat în integralitatea lui (așa cum am făcut eu), sau poate fi dezbătut în multele lui fațete separate (iubire/dragoste/sex/romantism), mi se pare oportună, de această dată, ca urmare a dezbaterilor de pe rețelele sociale.

Ce anume determină compatibilitatea cu un eventual partener?

Cine nu-și dorește să trăiască o poveste de iubire romantică, să ridice mâna!

Toată lumea își dorește asta, de fapt este și un cântec popular care sună cam așa:

– Mai bine să iubesc și să pierd decât să nu iubesc deloc.

Cum ne alegem partenerii sau partenerele, deci?

Să fie oare, mintea noastră ageră, aceea care pune la cale alegerea partenerei sau a partenerului ”ideal”?

Disperarea/infatuarea, sunt ele oare, cele care ne bagă în frisoane?

Romantism disperat și infatuat

Adevărul este că, impactul vizual e primul care își face efectul asupra noastră și romantismul își face de cap cu organele noastre sexuale, ceea ce duce rațiunea în derizoriu..

Dacă persoana care face subiectul visării noastre romantice, răspunde pozitiv atracției noastre iar noi după un timp, realizăm că nu e potrivită pentru noi, atunci, cei mai mulți dintre romantici, vor deveni victime ale acelei relații, deoarece aceștia (romanticii), sunt în general, persoane visătoare, care se tem să rupă o relație deoarece încrederea de sine este, de obicei foarte scăzută dar care se lasă prinse în acest joc, al dependenței de o iubire idealizată.

Maxi Sandal (Mustafa Sandal), prin 2003, cred, a lansat o melodie numită ”Moonlight” și refrenul acesteia suna cam așa:

– Love is like a moonlight and shining in my heart

– Everything will be right, as long as I’m here with you

– Even in the darkest night, I’ll be there with you

Dragostea e ca lumina lunii strălucind in inima mea

Totul va fi bine atâta timp cât sunt cu tine

Chiar și în cea mai întunecată noapte, voi fi lângă tine

Acesta este romanticul, el este adevăratul amant al iubirii, doar el știe să iubească cu adevărat, el iubește în sensul lui Hristos. Sacrificiul lui nu e niciodată prea puțin.

Romantic vs interesat

Mama natură pare să nu-l fi învățat nimic pe om în legătură cu perfecțiunea sa, pentru că omul, încă încearcă să-i îmbunătățească trăsăturile..

Atracția sexuală, cea impusă de natură este caracterizată prin simplitate, pe când omul cu voracitatea sa sexuală, a denaturat această stare de pace conferită de natură, astfel atracția sexuală, impactul vizual în ziua de azi, e de cele mai multe ori un truc.

O fată romantică, se machiază, își pune cele mai frumoase lucruri pe care le are, pe ea pentru a impresiona, un bărbat care nu e romantic din fire dar, care este interesat senzual de aceasta. Și  dacă relația se leagă iar cei doi se îndrăgostesc, unde se îndreaptă relația lor?

Frumusețea e trecătoare iar asta, pe fată nu o cruță. ”Tânărul fermecat”, ajunge să realizeze că aceasta nu-i mai satisface cerințele și o părăsește.

Ce ne spune asta?

Compatibilitatea contează!

Dar dacă relația ajunge să crească și cei doi continuă să se înțeleagă, pe măsură ce timpul trece, aceștia pot ajunge să se cunoască și să descopere noi și noi lucruri pe care le pot împărți în doi.

Încă o dată, compatibilitatea este foarte importantă.

Raționalul compatibil

Din punct de vedere intelectual, alegerea partenerei/partenerului ar trebui să se facă pe baza încrederii, a unor interese comune, a unei cunoașteri și a unei înțelegeri reciproce, a plăcerii unei companii care să ne satisfacă și să ne redea liniștea.

Mda, a trecut vremea căsătoriilor aranjate dar, de ce nu ne-am putea aranja o căsătorie chiar noi înșine?

Un prieten bun, ne-ar putea împlini toate visurile din acest punct de vedere sau nu?

Subiectul a fost tratat deja în câteva filme cu un oarecare succes dar, protagoniștii au sfârșit până la urmă într-o aventură romantică pentru că iubirea cere romantism.

(Paradoxal este faptul că, deși toată lumea are parte, la un momentdat de dragoste romantică, în cele mai multe dintre cazuri, aceasta nu durează, ba încă ajunge să fie mărul discordiei al însăși relației de iubire.)

Până la urmă, războiul sexelor nu e nicidecum un război între reprezentanții celor două sexe, ci mai degrabă  un război de descoperire a compatibilităților care ne leagă de o persoană sau de alta.

Sigur, există multe feluri de a privi partenerul ideal, ceea ce cred eu însă este că, o cunoaștere prealabilă, mai profundă a celei/celui care urmează să ne devină partener(ă), este necesară în vederea asigurării unei compatibilități cât de cât satisfăcătoare.

Succes!