
Salutare, națiune!
Nu am mai scris de ceva timp pe blog, dar hai să vedem ce iese…
Tema de azi e „fericirea și obținerea ei”.
„Fii fericit și trăiește cum îți place! Gândește pozitiv și alungă fiecare gând negativ…”
bla-bla și tra-la-la…
S-a umplut lumea de psihologi ieftini, numai că sfaturile acestora sunt de cele mai multe ori pe măsura valorii monetare pe care ei le-o atașează. Cu alte cuvinte atât dai atât face!
Articole automotivaționale menite să ne învețe cum să fim fericiți, vânzând de fapt un fel de drog ieftin care nu poate produce decât dezechilibre în mentalitățile confuze ale consumatorilor.
Spun asta pentru că nici măcar unul din articolele referitoare la fericire pe care le-am citit ahtiat de-a lungul timpului, nu a reușit să definească nici pe departe fericirea, în ciuda faptului că multe dintre ele erau kilometrice. Cele mai multe dintre acestea însă creau ideea că dacă nu ești fericit e pentru că nu ești convins că ești.
Ce este fericirea?
Majoritatea celor pe care îi veți întreba ce este fericirea?, vă vor spune că e ceva personal și că fiecare trebuie să își găsească propria fericire așa cum știe mai bine. Cu alte cuvinte vă vor vinde aceeași relativizare specifică habarniștilor care se fac că vorbesc din experiență.
Fericirea e în voi, căutați-o în interiorul vostru că doar voi știți ce vă face fericiți.
Mda… nu prea cred…
Fericirea e simplă, dar nu e simplistă…
Din păcate cei mai mulți cred că pentru a fi fericit trebuie să crezi. În tine, în Dumnezeu sau într-un obiectiv anume, nu contează, crede că ești fericit și vei fi! Convinge-te că ești fericit și fă ce îți place!
Din păcate fericirea e o iluzie! Cel puțin fericirea de felul acesta.
Concepții precum pozitivitatea gândirii și împlinirea de sine nu au niciun fel de legătură cu fericirea. Nici măcar a face ce îți place nu îți aduce fericirea, ci doar o plăcere personală, recte superficială, că în cele din urmă chiar și asta poate dispărea.
După cum am spus mai sus, faptul că ne autoconvingem că suntem fericiți nu înseamnă neapărat și că suntem, iar asta se întâmplă doar pentru că automotivarea și discuțiile cu sine se presupune să fie doar unelte să ne ajute să ajungem la fericire și nu să ne dea fericirea în sine.
Cu alte cuvinte îți poți crește încrederea de sine prin afirmații motivaționale, dar în cele din urmă această încredere și stimă de sine se vor prăbuși asemeni unui castel de nisip pentru că sunt construite din materiale neverosimile, din cuvinte goale în realitate.
Țineți minte când am scris (undeva mai sus), că fericirea e simplă?
Fericirea este mulțumire spirituală, este o pace a minții, atât.
Orice altceva vă va spune oricine, sunt bazaconii lipsite de sens!
Cum putem obține deci fericirea?
Să nu ne călcăm pe conștiință și să trăim o viață principială.
Nu, nu înseamnă să devenim deodată religioși, deși asta ar putea ajuta foarte mult. Înseamnă să adoptăm principii de viață sănătoase. Principii precum „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!” și „trăiește și lasă și pe alții să trăiască.
Ce este de fapt fericirea?
În termenii cei mai simplii fericirea e bucurie, iar bucuria la rândul ei, e apropiere de Dumnezeu.
Așa se explică că numai copiii sau numai aceia cu suflete de copil se pot bucura cu adevărat.
Vreți să fiți fericiți?
Rămâneți aproape pentru că în următorul articol vă voi vorbi despre câteva tehnici care vă vor duce mai aproape de fericire sau de împăcarea cu sine cel puțin.
Aveți grijă de voi!
Spune-mi ce crezi...