Ieri, o prietenă a postat pe una din rețelele de socializare, viziunea ei despre iubire spunând că de fapt, iubirea e libertate, că iubirea adevărată îl ajută pe celălalt să evolueze, să-și depășească limitele, să-și îmbogățească experiența, să se cunoască în profunzime. Că iubirea adevărată nu pune bariere, nu creează închisori. Închisorile sunt create de frică..
Text integral:
”Când spui „Te iubesc. Nu sunt de acord să te întâlneşti cu altă femeie/alt bărbat” situaţia e relativ asemănătoare. Te temi de pierdere! Dacă cealaltă femeie este mai atrăgătoare? Dacă celălalt bărbat este mai interesant? Te simţi ameninţat. Cealaltă persoană s-ar putea dovedi, pentru partenerul tău, mai bună ca tine. S-ar putea să o aleagă pe ea, ceea ce înseamnă că tu vei rămâne singur. Doar nu vrei sa ajungi aici! Doar îţi iubeşti partenerul, n-o să permiţi aşa ceva!
Aceasta nu este iubire, deoarece iubirea extinde libertatea. Iubirea autentică îl ajută pe celălalt să evolueze, să-şi depăşească limitele, să-şi îmbogăţească experienţa, să se cunoască în profunzime. Iubirea adevărată nu limitează, nu pune bariere, nu creează închisori. Închisorile sunt create din frică. Majoritatea sunt invizibile”
Ups, la început m-am amuzat teribil, nu că ar fi fost amuzant dar, îmi sună a justificare.. mda știu, sunt răutăcios..
Știu, am vorbit de nenumărate ori despre iubire pe acest blog, dacă o fac iar, nu-i nici un bai..
Păi hai să o luăm cu începutul sau cu sfârșitul, în fine..
Afirmația principală (sumarizat), a amicei mele este următoarea:
– Dacă îmi ceri să nu mă întâlnesc cu alți bărbați, nu mă iubești..
E interesant, așa e?
Închisorile sunt create de frică, spune ea.. Cu alte cuvinte, ”te simți amenințat iubițel, că o să îl plac pe altul și nu o să te mai iubesc pe tine..”.
(Now, a făcut oare cineva o afirmație mai superficială de atât?)
Cu alte cuvinte, dacă ești gelos, e doar vina ta, nu sunt eu vinovată că vreau să mă întâlnesc și cu alți bărbați..
– Dacă m-ai iubi cu adevărat, nu te-ai supăra când m-aș vedea și cu alți bărbați.
Aceasta nu e iubire deoarece, Iubirea extinde libertatea!..
Chestia cu ”extinde”, nu am înțeles-o dar, să trecem peste, să spunem că ”mărește”..
Vasăzică, mă lași liberă să fac ce vreau și cu cine vreau, asta dacă mă iubești..
Concluzie:
Ce vrea amica mea să spună de fapt?..
Că dacă o iubești, va trebui să ai încredere în tot ce face ea fără să-i pui la îndoială comportamentul, pentru că și ea te iubește și procedează la fel..
Ok, hai să o rezolvăm..
În primul rând dacă iubești, te vei asigura că iubitul/iubita nu va avea nici un motiv să îți conteste comportamentul..
Iubirea te pune în lanțuri, cândva spuneam ”iubirea e legalizarea jugului”, iubirea te obligă pe tine și nu are nici o legătură cu încrederea ta în partener/parteneră, tu însuți accepți să îl ferești pe subiectul iubirii tale de orice suferință, accepți să îl scutești pe cel/cea pe care îl/o iubești de orice fel de îndoială care ar putea conduce la periclitarea relației..
Așadar, tu care îl/o iubești, nu te vei întâlni și cu alți bărbați/femei pentru că asta ar putea declanșa o gelozie partenerului/partenerei și tu care îl, o iubești vrei să eviți suferința..
Chestia cu ”dacă mă iubești, mă lași liberă și ai încredere în mine”, e o idioțenie inventată de cei care nu sunt îndrăgostiți cu adevărat.
Încă ceva, asta nu ține de mentalitate, atunci când iubești eviți să-i provoci suferință iubitului/iubitei, tocmai pentru că îl/o iubești..
Ok, mie mi-a plăcut acest editorial, ca să zic așa, sper că și vouă..
Succes!
Spune-mi ce crezi...