Nu-mi place lumea asta. E visul diavolului ce se întrece cu sine și mă seacă de adevăr cu minciuna ce o reprezintă. Mă simt sfâșiat între ceea ce creierul îmi dictează și ceea ce văd în lume. Oare eu sunt de vină? E inevitabil să nu mă întreb. Îmi slujesc propria minte, însă propriul meu creier uneori mă înșală și mă face să greșesc. Cum acționez apoi? Merg mai departe, mă întorc din drum, sau împing un umăr în levierul ce poate dărâma lumea?
Ce pot să fac e să mă jertfesc pe mine pentru lumea asta, e tot ce fac, dar știu că nu e de ajuns, fiecare om trebuie să facă asta.
Problema este însă în realitate, că lumea face asta. Pentru ce însă?
Povestea asta mi-a fost inspirată de o prietenă și încă se coace în mintea mea și o va face pe tot parcursul concursului.
Am zis în grupul NaNo ceva care ulterior m-a pus pe gânduri, că m-am întrebat de ce fac asta:
– Fac sprinturi de câte douăzeci și cinci de minute în fiecare zi (cât sunt în concurs), și mi-am dat seama că îmi place să mă pun la încercare în felurite moduri, iar asta m-a amuzat, de data asta, că tot gândindu-mă azi, mi-am dat seama că va trebui să intru în conflict cu mine însămi, în timp ce voi scrie o poveste cu numele Inocență.
Parcă simt paradoxul săpându-mi în creier, dând lopată după lopată, să găsească acele nestemate, de care am atâta nevoie. Ce o fi în mintea mea?
Deci da, am intrat în NaNoWriMo, ceea ce înseamnă că luna viitoare voi fi pus pe treabă.
„Inocență”, e povestea pe care o voi publica, probabil anul viitor, probabil, asta dacă o scriu.
Dacă aveți un proiect poveste pe care vreți să o scrieți de mult timp și pe care nu v-ați simțit încurajați să o scrieți, vă invit în NaNoWriMo. Avem o comunitate frumușică și oameni minunați, scriitori, ca mine și ca tine, care cu siguranță vă vor veni în ajutor, care vă vor încuraja și susține, așa că nu ezitați să vă alăturați.
Și apropo, adăugați-mă la buddies, sunt Alex Konda.
Vă mulțumesc pentru lecturare și vă invit în comentarii!
Pace și liniște vă doresc!
