Salut!

Prin August 2017 (în urmă cu aproximativ 2 ani), am scris un articol intitulat „Ce e iubirea? Între păreri inepte și diagnoză psihologică” care venea doar să le dea o palmă pe scăfârlie la șmecherii care promovează imbecilizarea în masă.

În articol făceam câteva afirmații interesante…

Acest editorial vine ca urmare a faptului că imbecilizarea populației folosind unelte media, gen emisiuni TV mi se pare nedreaptă…

(știu, știu… se întâmplă dintotdeauna…)

O simplă întrebare:

De ce este gelozia cel mai rău lucru de pe pământ?

Sau nu, nu…

Ce este iubirea?

oh, oh… nu… asta, nu asta, nu…

asta e, asta e…

uite asta…

Gelozia nu e rea, dacă nu e exagerată…

Eh, cum a fost asta?

Subiectul de azi este „Gelozia e moartea!”

Varianta mea e Țara vă vrea proști.

 

Și revenind la subiect… când spun „proști” – extraordinar de proști…

Mara Bănică e o tipă cool, o femeie frumoasă și parțial inteligentă (părere personală obiectivă-pot da amănunte).

Bănică însă e mare promotoare de păreri imbecile. Una din fixațiile femeii este Gelozia, exact.

E femeie și nu știu dacă ar fi ok „să-i dau o palmă pe ‘scăfârlează’”, dar acum o să o mușc de nas până îi vor da lacrimile.

(Ceea ce urmează nu este un răspuns dușmănos sau cauzat de ură, ci este revolta mea împotriva formei fără fond din toate mediile!)… oh da. Mara, ești formă fără fond…

Prietena Mara apare mai mereu în ultimul timp la „Acces Direct” – știu pentru că am decis că vreau să văd România așa cum e ea în realitate.

-nu e o mișcare inteligentă, știu-

Mara zice că gelozia are fundament până la un punct.

Dar că mai departe devine patologie, recte că e boală.

Asta se întâmplă când tuturor le este permis să își dea cu părerea. Probabil și ea vorbește tot din experiență proprie. Chiar și așa, în cuvintele lui Van Gogh – Mara, experiența ta e complet incompletă.

Mara e de părere că dacă în iubire apare dependența, atunci aia nu e iubire. Aia e boală.

De ce te înșeli, Mara?

Pentru că presupui prea multe (asta e semn de prostie apropo).

În primul rând presupui că iubirea e ceva special. Că trebuie să ai o anume personalitate sau intelect, sau ce știu eu, stare social-financiară ca să iubești cu adevărat.

Apoi presupui că trebuie să te comporți într-un anume fel ca să demonstrezi o iubire reală.

După care presupui gelozia în afara iubirii.

1. Iubirea nu e ceva special. Ea nu e magie sau vrajă sau vreun soi de sofisticare căpătată de exemplu în urma unor experiențe de tip academic.

Iubirea e cel mai natural sentiment.

Ce înseamnă asta?

Păi înseamnă că toți ne putem bucura de ea, este în esența ființei noastre. Este intrinsecă existenței umane și probabil multor altor ființe de pe acest pământ (că da, și animalele pot fi geloase).

2. Comportamentul atunci când iubești Cu Adevărat este absolut același la toate ființele umane.

Dacă este un sentiment care ne unește în comportament pe toți, acela este iubirea.

Atunci când iubești simți nevoia să aparți persoanei iubite și de aceea atunci când ești respins de aceasta sentimentul nu dispare. Că nevoia de aparținere este generată chiar de sentimentul iubire însuși.

Ce înseamnă asta?

Păi, asta înseamnă că *dacă iubești cu adevărat simți nevoia să fii cu persoana pe care o iubești permanent.

3. Gelozia este în mod esențial legată de iubire. Nu se poate iubire fără gelozie.

După cum demonstrează faptele de la punctul 2, nevoia de aparținere este singurul comportament pe care iubirea adevărată (cum îți place Mara să zici), îl generează…

Ce înseamnă asta?

Înseamnă că vrei să fii tot timpul cu persoana iubită, cu subiectul iubirii tale. Și ca urmare a acestei nevoi, apare nevoia de a îți proteja subiectul iubirii.

Și așa ajungem, Mara la subiectul acestui editorial, „De ce gelozia e cel mai sănătos sentiment?”.

În esența ei, drăguță Mara, asta e iubirea în adâncul ei cel mai adânc.

Protecție pentru subiectul iubirii tale.

Nevoia de control este doar un efect natural al iubirii.

De aceea fidelitatea e atât de importantă în iubire. Că ea demonstrează că îți pasă.

„Iubirea” fără gelozie e pură indiferență.

Uite trei lucruri care să îți dea de gândit cu privire la iubire.

– Iubirea adevărată te pune în lanțuri.

– Iubirea însăși e dependentă de subiectul iubirii.

– Iubirea se hrănește pe sine. De aceea se spune că celor îndrăgostiți nu le mai trebuie nimic. Asta e înțelepciune de milenii. Nu se cumpără cu nicio diplomă.

O altă imbecilitate pe care Mara o promovează este ideea că „iubirea se bazează pe acceptare”.

Iubirea e acceptare prin sine, Mara, dar tu nu știi…

Ceea ce vrea de fapt să spună e că atunci când iubești accepți orice din partea persoanei iubite altfel iubirea ta nu e reală.

De obicei ideea asta este vândută cu ideea de libertate.

Formă fără fond, Mara, ești formă fără fond.

În realitate ce se promovează prin ideea de „acceptare” este un libertinaj abscons (Mara vă vrea cum?…).

Pentru Mara Bănică și pentru toți cei interesați de o definiție scurtă dar exactă a iubirii.

„Iubirea e atunci când vrei să protejezi cu orice preț.”

Iubirea adevărată nu are nici o legătură cu fericirea sau cu facerea de bine sau cu vreun alt clișeu precum „îți vreau binele!”, toate acestea sunt un fel de delir rezidual al iubirii… și nu ingrediente standard fără de care iubirea nu s-ar mai numi iubire.

Tot pentru Mara Bănică…

Dacă vrei să fii luată în serios, scapă de proștii de pe lângă tine…

Poți începe (ca un exemplu doar), cu BB Mihaiescu sau cu Ioana NuȘtiuCum aia… (bine, două exemple…).

Cam atât pentru azi. Vă mulțumesc pentru lectură și dacă sunteți interesați de subiect vă invit să vă lăsați o părere în comentarii.

Subiectul va continua… probabil…

Succes!