Am postat pe Instagram, dar se pare că acolo, lumea se uită doar la poze.
Alături de poză, am scris și o poezioară adusă recentului defunct din imagine.
Redau poezioara și aici, în întregime pentru a fi dată mai departe. Bulică, chiar merită făcut infam.Bulică din Poli-tică
Cu greu-n astă lume mare
Se găsita imbecil
Să justifice purtare
Ca un adevărat debil
Șobolanul încuiat
din alăturata poză
Se crede prea deștept-at
Și-anceput să scrie proză
Problema-i e că m-a găsit
Pe mine să-i critic arta
Un scriitoraș cinstit
Cinstind-o pe Prea Curata
Acum nu mă iau de el
Ca de-un tocilar convins
Că sărăcuțul tembel
Pare de mulți ani învins
Probabil la cât se screme
Să se-arate-n acțiune
Nu-i mirare că se teme
Să-ncerce să spună glume
El încearcă, dar nu-i iese
Din căpșorul lui cam mic
Creierul lui se cam …ese
Dându-se și el voinic
Vorbește de un copil
Care cică e sărac
Și cum el nu-i prea umil
Evident, nu-i e pe plac
Apoi, acest plod de-o șchioapă
Cu un tată maturat
E-ntro familie ciudată
Cu o mamă surogat
Nu-i ajunge lui Iulică
Un Bulă, mai modernat
El încearcă, ne explică
Cum că el s-a excremat
Iulică Bulai îl cheamă
Și acum îl știți și voi
Un boschet dar fără mamă
Și plin de multe nevoi
Miroase ce-i drept, cam tare
Nevoia lui cea primară
E-o nevoie, treabă mare
Și un pic cam manelară
Nu vorbesc de maneliști
Cu prieteni și dușmani
Aceia sunt doar artiști
Și muncesc mult pentru bani
Dar acest micuț Bulică
Să-i leg nume de prenume
Face cică poli-tică
USR-ist cu acte bune
Și se duce-n parlament
Și le dă în legi măi frate
Acest căcănar dement
Ne arată mâini curate
Dar el pute de departe
Și gura-i e wc sublim
Miroase de nu se poate
Acest șobolan infimDar de proză, ce să spun?
Cam miroase a rahat
Respectivul fătălău
Pare puțin turmentat
Cu moaca-i de tocilar
Dichisit și la costum
E doar un biet boschetar
Care e, vedeți, POSTUMÎn speranța că v-a plăcut, vă mulțumesc pentru lecturare și vă rog să distribuiți ca acest Bulă „modernat” să fie pus, precum merită, la stâlpul infamiei.
Națiune&Reacțiune
Nu îl vreau, fii responsabilă! E decizia ta!
Salutări pentru Noul An! Fie ca 2021 să vă aducă ce vă doriți, fericire și bucurii nespuse în fiecare zi!
Ok, acest articol este o reacție, o revoltă, dacă vreți, o reacție logică la raționamentul din ce în ce mai idiot al societății.
De ceva timp, mă uit la Acces Direct, pentru că, probabil, Vreau să devin Prost, nu degeaba am înghițit fiecare pagină, lihnit, a cărții lui Martin Page, și la final, am rămas, după cum se știe, complet dezamăgit. Nu contează de ce mă uit la emisiunea respectivă, ideea e că această emisiune, este o oglindă destul de clară a societății românești, și extrapolând, a întregii lumi până la urmă, că globalism, tată…
Acum, despre ce este vorba…
Costel Biju…
Nu îl știu deloc, pe băiatul ăsta. Tot ce știu despre el este că este manelist. Și nu, nu am fost deloc curios să ascult vreo melodie de-a lui. Nu despre asta e vorba, el e irelevant complet ca persoană pentru subiectul articolului.
Chestia este că ăsta, Bijulică, s-a culcat cu o maseuză, care a rămas însărcinată, cu el, fără ca el să știe, și ea a născut, împotriva specificării lui că el nu își asumă răspunderea pentru nașterea copilului în cauză.
Femeia, interesată, cu un tupeu de moldoveancă d-aia proastă (nu sunt peiorativ privitor la moldovence, le ador, cele mai multe sunt fete deștepte), a născut și a venit la TV împroșcând cu noroi în el.
Omul între timp, vreme de peste un an i-a trimis bani, 1000-1200 lei lunar pentru copil, el fiind deja însurat, și având copii cu nevasta lui. Nevasta omului a fost de acord, că deh, copilul nu are nicio vină.
Întrebarea mea este următoarea:
— Ce vină are Costel Biju?
Veți răspunde că fiind însurat, la momentul crimei morale a călcat pe bec.
Uh, o fi călcat, dar becul nu s-a spart la momentul acela. Becul s-a spart când femeia a născut.
Întrebarea pe care o pun eu este următoarea:
— De ce să-i plătească acest bărbat pensie alimentară, unei stricate (nu-i plătește copilului ci mamei), care (după părerea mea), a vrut doar să îl prindă în plasă, să-și asigure existența), din moment ce el a declarat clar că nu își asumă răspunderea pentru nașterea acestuia?
Veți zice că el a fost de acord cu actul imoral, și ca atare ar trebui să își asume consecințele alegerilor proprii.
Am să vă răspund că alegerea lui nu a fost aceasta, el i-a specificat femeii că nu își asumă răspunderea pentru sarcină.
Veți spune în cele din urmă că realitatea este că acest copil există și este rodul muncii bărbatului, așa că este obligat să îl crească.
Nu, nu are nicio obligație Costel Biju față de un copil pe care nu și l-a dorit. La fel stau lucrurile și în cazul în care soția lui consideră să facă un copil pe care el nu îl vrea. Dacă omul îi specifică în clar nevestei lui că nu mai vrea copii cu ea și ea rămâne însărcinată în ciuda dorinței lui explicite, ea ar trebui să își asume, singură, creșterea acestuia.
— De ce, Alex?
Situația logică, așa cum o văd eu, este următoarea:
Dacă un bărbat nu-i poate impune unei femei (fie ea soție sau amantă), să ducă la final (cele nouă luni), o sarcină, nicio femeie, de niciunde din lume, nu-i poate cere bani unui bărbat pentru creșterea unui copil pentru a cărui naștere, acesta nu și-a dat acordul.
Este atât de simplu, pentru că în cazul contrar, orice femeie care întrerupe o sarcină în ciuda voinței bărbatului, poate fi acuzată de omor.
Veți spune că e corpul ei și doar ea poate decide asupra acestuia.
Nu, pentru că simetria se rupe aici, și logica se duce odată cu ea. Nu poți cere drepturi de unde nu ai obligații. Și dacă o femeie decide de la ea întreruperea sarcinii, poate, și trebuie să fie acuzată de infanticid. Da, e infanticid, chiar dacă nu a născut copilul.
Se cere o paranteză.
Prin anii ’70 (cred…), în America, da, în țara lui Pește Sărat, unde fug câinii cu, covrigi în coadă, de unde toți proștii iau exemple, gata coapte, fierbinți chiar, a fost dată o lege (nu mai știu dacă aceasta era adresată în exclusivitate femeilor de culoare), care stipula că mamele singure, primesc o indemnizație suplimentară, pentru fiecare copil în plus, sau ceva de genul, cam ca la noi, azi.
Ghiciți ce s-a întâmplat.
Tot mai multe femei au început să facă, și anume, copii, pe bandă rulantă, că deh, statul le dădea ajutorul de care aveau nevoie. Care au fost consecințele la scară largă, se vede în clar în societatea americană de azi.
Care este ideea?
Atât timp cât unele dintre femei vor crede că sunt libere de consecințele faptelor lor, acestea vor continua să dezbine familii închegate (devenind amante), sau singure și libere fiind, nu vor lua în serios actele sexuale pe care le au, și rămânând însărcinate vor crește, singure, copii, care în niciun caz, nu vor crește cum trebuie, sănătoși mental și fizic, iar societatea va avea de suferit.
În speranța că aveți un punct de vedere cu privire la subiect, vă mulțumesc pentru lecturare și vă invit să îmi lăsați opinia voastră, indiferent care ar fi aceasta, în comentarii.
Succes!
Am nevoie de o armată – Cine îmi va veni în ajutor?
Salut!
Sunt consternat, pentru că îmi imaginez, suntem în anul 2020, într-o societate modernă, plină de empatie, înțelegere și toleranță, dar oare chiar suntem?
Întreb pentru că am fost oarecum respins în mod abject din punctul meu de vedere și obligat să simt ceea ce simt probabil toate persoanele cu dizabilități, CĂ AȘ FI UN PARIA.
A trebuit să stau un pic cu ochii închiși și să mă gândesc mai bine, poate făcusem ceva nepotrivit, no, nu făcusem…
Ce s-a întâmplat?
Am trimis manuscrisul Khthelyon – Oameni și Demoni la mai multe edituri. Unele mi-au răspuns pozitiv, altele nu mi-au răspuns deloc. M-am bucurat pentru cele câte mi-au răspuns și am zis „asta e” pentru cele care nu au făcut-o, însă Vineri 09.10.2020, la cca. 18 ore după ce am trimis manuscrisul, am fost contactat telefonic de către o editură care mă solicita la telefon.
Că doamnă… (se adresa mamei), trebuie să vorbesc cu autorul despre carte, contracte și etc.
Mama, al cărei număr de telefon l-am dat în aplicație către edituri, a venit cu telefonul la mine și i-a specificat doamnei de la telefon că mă exprim mai greu verbal, dar că ne putem înțelege. Dacă nu, putem oricând comunica pe email sau prin alte metode la alegerea doamnei reprezentante a editurii (să-i spunem), X sau cum doriți…
Doamna a refuzat orice metodă alta decât cea verbală.
Din păcate momentul în care ea a venit nu era tocmai unul prielnic pentru că m-a trezit din somn și nu puteam vorbi…
A trebuit să o rugăm să înțeleagă momentul și să ne permită să o contactăm săptămâna următoare dat fiind că era final de săptămână, așa cum dorea, telefonic.
Doamna a zis că înțelege și asta a fost.
În urma acestui apel am scos cartea de la vânzare deoarece nu voiam să tulbur termenii unei viitoare înțelegeri prin faptul că publicasem deja cartea în format digital.
Ieri însă când am sunat ne-a închis și ne-a sunat după câteva minute, tonul a fost unul schimbat precizând că doar a vrut să afle cine o sunase, dar că nu putea vorbi la telefon în acel moment.
Doamna a spus că se afla într-o ședință și că avea să revină ea în decursul zilei cu un apel.
Nu a revenit însă și sincer să fiu m-am simțit aiurea pentru că i-am trimis și un email în care precizam că probleme medicale mă împiedică să vorbesc, dar că putem folosi email-ul ca metodă de comunicare.
Nu a revenit nici cu email și nici telefonic.
Acum, a trebuit să mă întreb care este motivul unui comportament atât de bizar din partea unui Director Editorial.
Nu comunic prin email că e vorba de contracte? Ce înseamnă asta?
În plus ceea ce m-a deranjat a fost tonul pe care l-a folosit când a auzit că sunt persoană cu dizabilități.
Sincer să fiu am evitat până acum cu succes să fiu privit ca victimă și mă îndoiesc că ar fi putut cineva să își dea seama că am vreo dizabilitate dacă nu aș fi scris Despre Mine chiar pe blogul meu.
Am câteva edituri care vor să public cu ele, deci nu aș putea chiar să mă plâng cu privire la o eventuală tipărire a cărții.
Totuși, e ceva ce mă roade, ce mă scoate din minți în acest moment, și anume ce a crezut doamna director editorial și de ce s-a comportat așa?
Știu, în alte condiții nici că mi-ar fi păsat, dar e vorba de Khthelyon – Oameni și Demoni, proiect la care țin și carte pe care aș vrea să o văd în mâinile tuturor iubitorilor de ficțiune, fantezie, și de light-horror.
Nu știu ce să fac, vreau să tipăresc cartea asta pentru că merită. Nu vreau să scad din meritele vreunei alte publicații, dar cartea asta chiar merită să ajungă sub tipar.
Am nevoie de ajutor și am ezitat până acumsă mă adresez în legătură cu asta, dar nu mi se pare corect. Nu știu de ce am fost tratat așa de cum am rostit cuvântul „dizabilitate”, dar refuz să fiu o victimă.
Nu dau niciun nume aici pentru că este dreptul oricui să facă ce vrea atât timp cât nu e ilegal, chestia este că mă afectează și nu m-am simțit niciodată în felul ăsta.
Vă mulțumesc pentru lecturare și vă invit în comentarii!
Voi ce credeți că ar trebui să fac?
Să tipăresc cartea?
Să o las în format digital și atât?
Iată și problema principală cu privire la netipărire și distribuirea doar în format digital:
— Publicitatea. Dacă o tipăresc, editura se va ocupa de distribuirea și de publicitatea ei.
În cazul în care mă voi decide să nu mă mai complic cu tipărirea voi avea nevoie de o armată, așa că e timpul să o cer.
Khthelyon – Oameni și Demoni are nevoie de publicitate, așa că am nevoie de recenzii, de comentarii și de distribuire pe bloguri, vloguri și peste tot în spațiul virtual.
Cine mă poate ajuta cu asta?
Aștept opiniile și propunerile voastre.
Vă mulțumesc!
Aveți grijă de voi!
Dedicație de Coronavirus
Salutare, băieți și fete!
Mare veselie mare și de ce nu, afară-i soare, așa e?
Greu cu prostia.
Azi de dimineață, niște chestiuni bancare te forțează să ieși din casă, că nah, fetele alea, oricât de drăguțe și sofisticate ar fi, perfect îmbrăcate și machiate în conformitate cu profesia lor, nu vor veni să-ți aducă banii acasă, oricât ai acuza tu un virus sau altul. Ca atare, nevoia te obligă.
Un taxiu cu un șofer mai curajos, sau poate mai în nevoie își face apariția la tine la poartă. Deschizi portiera și urci gândindu-te că o să faci tot posibilul să vorbești cât mai puțin și-i dai scurt locația de destinație taximetristului ridicându-ți fularul peste meclă pentru a-i da o sugestie acestuia în caz că îl lovește nevoia de conversație.
Raiffeisen Bank
Pentru că fularul pe care l-ai ales e unul serios, îți acoperă în realitate aproape toată moaca, dar nu îți pasă. Tot ce vrei e să îți iei bănuțul repede și să o tai la fel de repede acasă.
Dar tată, ajungi în centrul orașului și rumoarea îți taie respirația. Îți tragi acoperitoarea de pe ochi și te uiți prin parbrizul mașinii.
Măiculiță, orașul e plin. Femei și bărbați, tineri și bătrâni se mișcă dintr-o parte în alta ca la nuntă, frate.
Waw, te simți ridicol, dar hei, e democrație. Șoferul se uită la tine prin lunetă neîndrăznind să se întoarcă spre tine.
_Nu te mira, așa a fost și ieri și alaltăieri și azi. Oamenii sunt inconștienți!_Zice omul încercând și el să-și acopere gura cu fularul lui că deh, niște unii au golit farmaciile de măști, pentru că, știm noi, românul e speculant.
Repet, speculant.
Asta se întâmplă în primul rând că românului i se fix rupe de lege și de cel de lângă el. Apoi se întâmplă că există o droaie de dobitoci la TV care simt nevoia să întrețină această nepăsare. Și după părerea mea, aceste grupuri diverse de așa-zise vedete ies și pe TV și cântă cum am văzut eu nu știu ce cor astăzi de dimineață sau de exemplu se joacă cu o rolă de hârtie igienică sau mai știu ce altă trăznaie să te facă să râzi. Asta în același timp în care, oameni serioși, își rup hainele de pe ei să-i facă pe oameni să înțeleagă că e spre binele lor să rămână în casă și să NU IASĂ LA JOACĂ SAU SĂ MEARGĂ LA SPECTACOL/DISTRACȚIE.
Ceea ce fac aceste vedete este să se promoveze pe ele însele, pentru că trebuie să înțelegeți, e tot ce știu ele să facă, să se distreze și să îi distreze pe alții. Li se rupe și lor la fel ca și celorlalți de fiecare dintre cei ce le urmează exemplele și ies, că nu, vedeta X, mi-a făcut cu ochiul când mi-a zis „STAI ÎN CASĂ”, că lui sau ei nu i se aplică, ei nu se pot îmbolnăvi.
ASTA E TOT CE ȘTIU ELE SĂ FACĂ, SUNT MAIMUȚE MENITE SĂ DISTREZE și cum tendința omului zilelor noastre este să involueze spre o specie cu mai puține abilități intelectuale, aceste maimuțe, asemeni vedetelor cărora se raportează ies la iarbă verde, la un grătărel sau se adună în grupuri și o pun de un cântec sau două, se joacă nu știu ce sub tema „TOTUL VA FI BINE, ÎNPREUNĂ ÎNVINGEM (slogan Antena 3).
Pentru aceste MAIMUȚE, VEDETE sau nu am și eu câteva vorbe.
STAȚI ÎN CASĂ ȘI NU LĂSAȚI PROSTIA SĂ VĂ ÎNDEMNE LA ALTCEVA! RĂMÂNEȚI ÎN SIGURANȚĂ PENTRU TOȚI! AVEȚI GRIJĂ DE VOI!
Efecte ale opiniei noastre cu privire la sex
Ieri am dat pe Facebook un citat de William Butler Yeats pe care l-am șters pentru că mi-am dat seama că nu multă lumea avea să îl înțeleagă.
Citatul în engleză sună așa „The Tragedy of Sexual Intercourse Is the Perpetual Virginity of the Soul”. Yeats este unul din poeții mei preferați, și da, Eminescu e undeva down the line.
Acest articol este să explic citatul și să dezvolt ideea pentru că citatul e unul prețios pe care l-am mai dat în urmă cu un an.
Cred că citatul și gândirea lui Yeats este mai actuală ca oricând acum. Spun asta pentru că problema sexualității în societatea contemporană mă îngrijorează. Mă îngrijorează superficialitatea cu, care e privită sexualitatea în ziua de azi.
Citatul lui Yeats spune pe scurt că puritatea sufletului (inocența) e sacrificată actelor sexuale pe care le întreținem.
Sigur, e o idee ever green, dar adevărul exprimat ne dă de gândit.
Când facem sex, nu e vorba doar de experimentarea plăcerii…
Am scris cu ceva vreme în urmă un articol privitor la virginitate, dar nici el nu a fost înțeles. Apoi am mai scris alte câteva articole care și ele atingeau tema pe alocuri, dar mi-e greu să spun cât pricepe lumea din ce scriu eu.
Nu contează asta acum.
Care sunt consecințele subevaluării importanței actului sexual?
Am o prietenă care s-a căsătorit după vârsta de 30 de ani, virgină, căreia soacră-sa i-a spus, „Cine te mai lua pe tine, dacă nu te lua fie-miu? Asta în ideea că a rămas virgină până la vârsta aia.
Fata însă extrem de drăguță și inteligentă, a văzut acasă modelul suprem și nu l-a găsit în societate, până ce l-a găsit.
În cazul soacrei în cauză, mentalitatea superficială a făcut-o să facă o astfel de
afirmație, care nu e doar jignitoare, dar ea însăși face o afirmație privitoare la cea care a exprimat-o.
Afirmația ne spune de exemplu că femeia aceea are un respect de sine foarte scăzut.
Ați putea spune că depinde de contextul în care a fost făcută afirmația…
Doar că nu contează, că în momentele de stres mare pierdem controlul și devenim mai mult noi înșine așa cum suntem în realitate.
Cultura în care a crescut și influența celor din jur a modelat-o în felul acesta.
Doar că asta nu contează deloc deoarece afirmația e de fapt o judecată de valoare cu privire la sine. E ceea ce crede femeia respectivă despre oameni în general și despre femei în special.
Pot paria că femeia respectivă a avut copii înainte de 16 ani și până ce fie-su s-a însurat, și el dincolo de 30, l-a torturat cu personalitatea ei distrusă. Asta l-a făcut p-ăla să aștepte atât până să se însoare.
Dacă e să merg mai departe și să încep să-i conturez un profil acestei femei, aș spune că se urăște pe sine mai presus de orice și că deși încearcă să mențină o imagine conformă în ochii lumii, dacă ar putea-o lua de la capăt, mai degrabă și-ar tăia o mână decât să mai facă, copii.
Mulți au o oarecare opinie despre importanța sexualității omului asupra psihicului acestuia.
Eu cred că toată mentalitatea se schimbă după experimentarea actului sexual. De fapt, cred că pierderea virginității duce la coruperea în mod iremediabil a inocenței.
Dacă ar fi doar atât, ar fi ok, dar eu mai cred și că suntem exact rezultatul opiniei noastre cu privire la sex.
Problema cu sexul este că vrem tot mai mult…
În articolul meu spuneam că cel ce a avut relații sexuale doar cu soția lui, nu are cu ce să compare aceste experiențe și ca atare va rămâne ancorat în relație cu sinceritate și iubire.
Dumnezeul acestei lumi
Lumea asta a renunțat la zeitățile păgâne, dar și-a creat în schimb o mulțime de idoli la care se închină în fiecare zi și care distrug vieți.
Unul dintre acești idoli distrugători este ideea de să fii virgin e câh”
Problema cu ideea ăstora care cred asta este că „ei” cred că, cu cât au mai multe experiențe sexuale cu atât sunt mai experimentați cu privire la viață (știți proverbul, „asta le știe pe toate, că e curvă bătrână”).
Unul dintre dumnezeii acestei lumi este „plăcerea sexuală”.
Problema nu este nici măcar ideea că libertinajul și hedonismul e bun pentru tine și tot ce poți să faci e să trăiești, că doar o viață ai pentru că după părerea mea, efectul pe care experimentarea sexuală îl are asupra psihicului uman este independent de mentalul promovat/susținut de societate.
Așadar, indiferent dacă crezi (conform culturii tale), că sexul e caca sau crezi că e experiența supremă, dacă schimbi partenerele ca pe ciorapi, efectul asupra psihicului tău va fi distrugător.
Ușurința sau profunzimea cu care apreciem această experiență determină felul în care îi vom aprecia pe cei din jur. Și la rândul lui, acest lucru ne va determina propria valoare în societate.
Știu, e „cool” să fii „deschis la minte” și să te gândești că ești buricul pământului și că universul întreg există în special pentru tine, dar eu cred altceva.
Rezultatul acestei gândiri, a dus la degradarea omului în absolut toate aspectele vieții.
Problema cu plăcerea sexuală este că este o nevoie care se exacerbează și cere din ce în ce mai mult. Nu în sensul de „obsesie a la long”, ci în sensul de experiențe din ce în ce mai extreme.
Sigur, aici e importantă opinia personală cu privire la „extrem”. De aceea pentru că mulți au o oarecare decență în gândire, ceea ce vor considera ca „extrem” este a-și găsi o amantă, sau a avea o aventură de o noapte.
Următorul nivel e perversiunea.
Încă aștept pe cineva care să-mi demonstreze că a face sex de la 16 ani te ajută să îți apreciezi partenera/partenerul mai bine. Eu am o opinie total contrară și mult mai elaborată și mai argumentată ca rahaturile îndrugate de psihologi, indiferent cum s-ar numi ei.
Dar despre asta, poate în alt articol.
Care e ideea, Alex? Să ne călugărim cu toții? Sau să nu mai facem sex?
Ideea e că dacă ideea de sexualitate are valoare pentru tine, și oamenii vor avea. Dacă a face sex, e ca gimnastica, doar o altă sesiune de întindere și relaxare a mușchilor atunci, și oamenii vor avea aceeași valoare pentru tine.
Ești exact opinia ta cu privire la sex și e o idee bună să te oprești din goana vieții și să te gândești la asta.
Ceea ce vreau să spun este că este ok să ai experiențe, doar că e bine să fii conștient de efectul distrugător pe care ți-l asumi de fiecare dată când schimbi partenera, sau dealtfel partenerul.
Vă mulțumesc mult pentru lectură și vă invit în comentarii indiferent care e opinia voastră în legătură cu subiectul sexualitate.
Sunt întotdeauna nerăbdător să aflu opinii diferite de ale mele, argumentate sau nu. În fond e libertate și putem gândi ce vrem fiecare dintre noi.
Nu vă sfiiți, exprimați-vă opiniile cum și când doriți. Comentați, aici veți fi mereu ascultați. A ne exprima părerile este singurul mod de a ne face auziți și înțeleși.
Gândiți-vă puțin la asta…
Succes!
Coronavirus e În Zona Fierbinte în Ochii Întunericului
Salutări, băieți și fete!
Ok, Coronavirus e în full spring pandemy. Dean Koonts în Ochii Întunericului a prezis acest virus?
Well, nu știu asta, dar dacă ar fi să bag la înaintare un roman care să refere pandemia aceasta sau pericolul pe care aceasta îl propune, nu ar fi acest roman. No no no, dacă ar fi sa scot la înaintare o carte, una care să te facă să te urci pe pereți, aceasta este cu siguranță „Zona Fierbinte” (The Hot Zone).
Faptul că toată lumea face paralele cu virusul Ebola, faptul că încă de la început, lumea a făcut astfel de paralele, nu numai că dă de gândit, ci face toată această nebunie să pară o conspirație mondială menită să ducă la o reducere drastică a populației. Și dacă e să iei în considerare faptul că populația cea mai afectată de acest virus este formată din bătrâni și bolnavi cu alte boli, oameni al căror sistem imunitar este scăzut și ușor de atacat, devine ușor de presupus că este o criză mondială artificial indusă, menită să reducă numărul populației scăpând de aceia a căror productivitate este scăzută.
Resurse consumate inutil pe aceștia ar putea fi întrebuințate mult mai ușor în alte scopuri.
Dar oare?
În cartea sa, Richard Preston propune o teorie mult mai plauzibilă și mai corectă.
Cine e de fapt adevăratul virus al acestei planete?
_Ebola este un virus foarte diferit de Corona, și Reston, varianta sa mai evoluată este mult mai periculoasă în cartea lui Preston, dar Ebola nu e decât un simplu mesager la adresa unui pericol și mai mare care atacă această planetă.
Acum ghiciți care este acest pericol. Yeah baby, OMUL care omoară planeta infestând-o cu prezența lui destructivă ce rupe și sfâșie fără milă sau considerație în carnea Mamei Terra ridicând structuri abominabile de beton și de materiale nenaturale în locuri virgine ale acesteia.
Acum, dacă ar fi să intru un pic în conspirație aducând propria mea contribuție la ea aș spune că și Dean Koonts și Richard Preston au fost divin inspirați să scrie despre un pericol ce urmează să se nască din virusul Corona.
În Ochii Întunericului rata de mortalitate a virusului Wuhan-400 era de 100% și timpul de incubație era de 4 ore. În Zona Fierbinte virusul imbatabil Reston se naște practic dintr-un virus care se transmite doar la contactul direct cu fluidele corporale ale celui infectat și pentru că este un filovirus rata de mortalitate este mult mai mare ca la Coronavirus a cărui rată este de 2%.
Slavă Domnului, este?
Coronavirus deja a suferit câteva mutații întărindu-se și mai mult cu fiecare schimbare și am văzut copii de numai 3 ani infectați. La început se presupunea că virusul nu atacă copii sub 9 ani și toți mulțumeam cerului pentru asta.
Imaginați-vă acum Wuhan-400 unde e necesar doar să respiri și ai trimis virusul mai departe, cu puterea lui Ebola Reston și cu o rată de incubare de ore și veți avea WUHAN-400 CU O RATĂ DE MORTALITATE DE 100%.
Este însă acest virus unul artificial creat?
Well, sigur că nu știu, dar nu pot să nu mă întreb dacă nu e cumva modul în care pământul se protejează împotriva virusului numit simplu, OM.
Întrebarea care se pune este, cât timp i-a fost dat omenirii.
Întrebarea e „Ești sau nu digisexual?” Realitatea spune că ești
Ok, titlul e îndrăzneț, dar până la urmă și eu sunt, așa că dacă te jenezi, te ofensezi sau în general îți repugnă să vorbești despre sex, acum e momentul să părăsești această pagină.
Ok, am să-ți dau câteva rânduri goale să te poți răzgândi. Nu derula mai jos cât timp te gândești…
Ești tot aici?
Bine!
Realitatea pe care mulți o știu este asta:
Lesbiene
Gay
Transexuali
Transgenderi
Queer
Intersex
Asexuali și o mulțime de alte genuri după acestea.
Digisexualitate
Ceea ce mă amuză și constituie în același timp motivul acestui articol este faptul că nimeni nu face niciun fuss/ buzz/muzz/lulzz pe subiectul digisexualitate, frate, că e până la urmă ceva ce ne afectează pe toți în același timp, dar desigur, într-o măsură mai mare sau mai mică având în vedere că suntem diferiți.
Doar ici colo câte un grupuleț, mic/mit’el/micuț, ascuns și băgat în străfundurile internetului unde numai cei cu relații în asemenea cercuri pot ajunge să discute profund despre acest subiect.
Digisexualitate e un termen inventat de dr. Neil McArthur și dr. Markie L.C. Twist și se referă la cei a căror identitate sexuală este exprimată prin intermediul tehnologiei. Așadar, folosești Snapchat, Webcam, Instagram, Facebook, Tinder, X-Porn-Site să îți exprimi sexualitatea care debordează din tine? Well, ce să spun?
Ești digisexual.
Prin 2018 când internetul a făcut boom cu știri despre japonezul care s-a căsătorit cu personajul lui preferat de desene animate, nu am scris nimic despre asta. M-am gândit că japonezi oricum sunt extrem de progresiști și neconformiști în privința exprimării sexualității lor, așa încât am așteptat articolele altora despre subiect.
Am spus că subiectul ne afectează pe toți (într-o măsură mai mare sau mai mică), și este adevărat, pentru că nu e vorba doar de folosirea tehnologiei în ceea ce privește exprimarea identității proprii, există, cred eu, probleme serioase care răzbat din acest trend.
Dacă te gândești că tehnologia precum roboții sexuali ca Harmony care au deja abilități de implicare emoțională sunt doar pentru oameni care nu se pot implica social din diverse motive, cred că ar trebui să te gândești mai bine.
Acești roboți sunt un trend care urcă ușor în preferințele multora.
EU SUNT HARMONY
Probleme privind digisexualitatea
Prima și cea mai mare problemă pe care o văd este aceea că problemele între relațiile dintre bărbați și femei se vor adânci. Ideea cu „condimente sexuale prin adoptarea de metode de satisfacere a dorințelor sexuale”, care se pot mula ușor pe psihologia umană, mă refer aici la caracteristicile emo-ționale, este abordată cu totul greșit din punctul meu de vedere.
Poate că unul din parteneri este mai activ sexual și de aceea un surogat sexual precum Harmony ar putea face bine relației.
Băh, eu am o părere cu totul în dezacord cu această idee.
- Avem experiența filmelor erotice, care nu a apropiat oamenii absolut deloc, ci din contră i-a divizat polarizându-i în grupuri și subgrupuri din ce în ce mai diverse.
- Apoi avem internetul și tehnologiile conexe care ne-au adus experiența sexuală la o apăsare de buton, care alienează din punct de vedere emoțional o parte semnificativă din bărbați și femei.
Ca urmare chiar și doar a acestor două motive, femeile sunt deja văzute ca obiecte sexuale. Când lucrurile vor evolua în sensul descris mai sus, mă întreb unde va trebui să ajungă hipersexualizarea femeii pentru a prezenta încă interes în privința bărbaților. Ăsta este un lucru serios care, din punctul meu de vedere, ar trebui să dea serios de gândit femeilor și comportamentului lor cu referire la bărbați. - Pe Harmony o văd într-un tandem cu programe de realitate virtuală distrugând cu totul imaginea femeii în ochii bărbaților, oferindu-le acestora din urmă, variante mult mai obiective și mai de preferat din punct de vedere emoțional și sexual.
- Bărbații deja sunt văzuți ca prădători sexual (nu știu de ce femeile caută să fie „egale” cu noi, dacă aceasta este opinia majorității despre bărbați), așa că nu văd ce îi va împiedica să facă saltul, dealtfel mic, minuscul, la un robot precum Harmony.
De aceea prevăd **calitatea de femeie** devenind un fel de Lucy al timpurilor acestora.
Avantaje pentru o identitate full digisexuală
- Există o mulțime de femei și mai ales de bărbați cărora le lipsesc abilitățile de socializare și care preferă să se retragă și să-și trăiască viața dincolo de tumultul lumii moderne (am câțiva prieteni care deja au făcut asta), și lor cu siguranță le este de folos un astfel de atașament care le poate îmbunătăți calitatea vieții.
- Cei care se simt nesatisfăcuți din punct de vedere sexual (deși eu cred că în cazul bărbaților acest motiv e pueril într-o căsătorie în care există activitate sexuală normală), pot găsi satisfacție în acest fel, sigur, cu riscul evident de a se îndrăgosti de „obiectul fascinației lor sexuale”.
Subiectul e unul care mă interesează și pe care voi mai scrie deoarece nu este suficient de dezbătut nici în România și nici în larg, în lume.
Consider digisexualitatea mai importantă ca orice alt fel de orientare sexuală pentru că, precum am spus, ne afectează pe toți, și în opinia mea este extrem de prost înțeleasă (asta dacă chiar este), ceea ce poate duce la situații dezastruoase din punct de vedere social.
Acum că mă gândesc, poate reprezenta o metodă bună de scădere a numărului populației globale.
Băh, am spus și că subiectul mă amuză și am o întrebare care sunt sigur că pe unii îi va amuza de asemenea dar care pe alții îi va enerva la culme.
Îndemn la calm și la reacții non-violente. Sunt un tip cordial, dar care poate da replici usturătoare.
Întrebarea e următoarea:
Ce vor face feministele, pe cine vor mai da vina când în fiecare locuință de burlac va sta la loc de cinste câte o Harmony din ce în ce mai inteligentă și mai emoțională? Oare își vor schimba orientarea sexuală?
În ce?
Asta e amuzant!
Ok, vă mulțumesc mult pentru lecturare și sper că va plăcut și va ridicat câteva întrebări subiectul acestui mini-articol.
Dacă va plăcut, vă aștept opiniile în comentarii.
Aveți grijă de voi.
Succes!