Capriciul care strivește vieți

Salut!

Știți?

Rămân uimit de ”insuficiența gândirii” și de iresponsabilitatea cu, care majoritatea oamenilor privesc lucrurile în viață și consider eșecul tuturora ca eșecul gândirii și responsabilității…

Ce vreau să spun prin asta?

Am luat aceleași teme de nenumărate ori și mi-am dedicat timpul în slujba unei gândiri raționale (știu cât de pretențios sună, dar e adevărat), cât mai într-un spirit în ton cu timpurile…

Aud, văd la TV adeseori persoane care se ”căsătoresc” și apoi se despart în decursul aceluiași an după ce eventual toarnă unul sau doi copii.

Eu unul sunt sătul de imbecilitatea cu, care este tratată societatea și mai ales (clișeu), instituția familială…

Am dreptul să iubesc spun unii, am dreptul să mă distrez, am dreptul să… însă cu greu sau aproape deloc se mai aude și afirmația, ”am responsabilitatea să”. De cele mai multe ori auzim; ”el, ea, ei, ele au responsabilitatea să… niciodată noi nu avem responsabilitate, niciodată, parcă ne naștem să trăim doar pentru noi. Un egoism exarcerbat este promovat prin toate mediile.

Cer un punct de vedere care sa mă contrazică…

Doi tineri se ”căsătoresc” și eu întreb:

De ce ?

Răspuns:

Se iubesc!

De acord, însă întrebările continuă…

Se cunosc ei măcar pe ei înșiși pentru a înțelege ce este iubirea și care sunt consecințele acesteia asupra persoanei lor și implicit asupra cuplului, au ei o bază materială care să le permită întreținerea unei ”căsnicii” și până la urmă au ei maturitatea mentală pentru a face față unei situații de criză?

Iubirea te lovește când nu te aștepți și nu ai control asupra ei.

Exact la asta mă refeream când spuneam că nimeni nu își asumă responsabilități.

Iubirea a devenit un laitmotiv pentru orice fel de lipsă de responsabilitate.

Se fac experimente ce nu ar trebui decât ”interzise printr-o lege morală”, pentru că nu există lucru imoral mai mare decât eșecul unei ”căsnicii” din pricina iresponsabilității …

A juca într-un film xxx, este un lucru imoral? Hmm… eu cred altceva.

Nu există lucru mai imoral decât eșecul unei ”căsnicii” cauzat de lipsa unei responsabilități care să motiveze – în pofida uneia ”deja asumate”.

Responsabilitatea pe care ”doi” și-o asumă implicit căsătorindu-se este aceea că vor fi demni de încrederea celuilalt întotdeauna.

…o lege morală ramasă neaplicată este doar o adunătură de vorbe frumoase…

Legea morală trebuie să se nască din educație.

Aud mereu un steag fluturat în general de politicieni, anume acesta:

”Tinerii sunt speranța României”. Rahat!

Problema pe care o văd eu în discuția de mai sus este aceea că lipsa educației conduce la tot felul de probleme.

Toți avem dreptul la iubire, la a ne îndrăgosti cu pasiune și desigur, la a face greșeli.

O responsabilitate care să motiveze este din punctul meu de vedere, conștientizarea probabilității viitorului și asumarea acestuia.

Lipsa educației face de cele mai multe ori ca acest lucru să fie imposibil. Oamenii sunt incapabili să prevadă consecințele faptelor lor.

Așa se face că ”Acces direct” va avea întotdeauna carne de tun și cretinii vor face mereu coadă să intre în direct și să apară la TV că deh, așa se fac vedetele la Românica.

De ceva timp am început să mă uit și eu, sporadic, la cretinismul ăla de emisiune. Divertisment garantat, doar că nu prea râd la ”proști și/sau prostii”, de obicei vomit…

Nu, nu am dezvoltat un fetiș din a vomita, dar e clar că am o tendință spre a deveni mai tolerant cu imbecilii…

”Sunt tânără și îmi trăiesc viața cum vreau!”

Sunt sigur că fiecare dintre noi am auzit cel puțin o dată expresia de mai sus. Mai trebuie să subliniez trivialitatea acesteia?

Se presupune că atunci când alegi să fii cu un bărbat sau cu o femeie și de asemenea alegi să-i faci copii, știi ce vrei.

Băh, realitatea îmi dă palme, cică nu e așa…

Revenind la subiectul care vasăzică zice că doi se iau pentru că se iubesc.

Problema nu e iubirea, ci concepțiile greșite cu privire la aceasta.

Am pus între ghilimele cuvintele căsnicie și căsătorie deoarece majoritatea oamenilor asociază iubirea direct cu raporturile de natură sexuală. Așadar căsătoria e o contract mai  mult sau mai puțin formal care stipulează că ne-o tragem.

Nimeni nu mai își trăiește iubirea, nu mai e timp, curtarea nici nu mai există ca noțiune în vocabularul oamenilor acestor timpuri. Cum ne întlnim, sărim în pat și turnăm copii.

Majoritatea dintre aceștia nu vor decât să și-o tragă și să se simtă bine, ei neavând nici o idee privitoare la eventualele probleme care pot apărea ca urmare a comportamentului lor.

Ce pot să spun? Libertinajul e la modă.

În concluzia acestui editorial cu privire la subiectul iubire țin să scot în evidență faptul că democrația fără educație este un capriciu care strivește vieți. Eșecul oamenilor de a gândi rațional conduce la adevărate tragedii în viața acestora. După părerea mea ideea că ”sunt tânără și îmi trăiesc viața” este apanajul celor fără educație iar aceștia nu ar trebui nicicum priviți ca modele.

Succes!