
Salut!
„Mingi în școli”, o campanie care vine în sprijinul educației și hop și eu, că deh, sunt pro educație înainte de toate.
Campania se află deja la a treia ediție lucru care denotă experiență, dar și determinare, o determinare în promovarea educației atât în școli cât și în societate în general prin puterea exemplului.
Aici vorbim un pic despre educația sportivă dar și despre mine, tot un pic.
Echipează viitorii handbaliști ai României
Sub acest motto se desfășoară campania de anul acesta după succesul anilor trecuți în care peste 5000 de mingi de handbal au fost donate în 470 de școli. De data aceasta campania își propune donarea de echipamente sportive.
Astfel, oricine va achiziționa produse din gama FA va contribui și la susținerea handbalului românesc prin dotarea cu echipamente sportive a școlilor din întreaga țară.
Luna asta e pe val
Jucăm cu toții handbal
România are performanțe remarcabile în handbal și a dat mari campioane în acest sport atât în ceea ce privește echipele cât și jucătoarele, Mariana Târcă fiind o legendă a handbalului, ea fiind jucătoarea cu cele mai multe goluri la echipa națională din lume. De fapt mă simt inspirat de această mare sportivă astfel încât am să vă povestesc ceva.
Aveam în jur de 12 ani cred și eram acest copil din cartier pe care majoritatea celorlalți copii îl invidiau. Eram liber aș spune, mă descurcam, aveam bani mereu etc. Locuiam cu mama, dar în majoritatea timpului mă găseai la bunici.
Școala era pentru mine un fel de club la care eram obligat să merg, dar al cărui sport îl practicam doar pentru amuzament, niciodată nu îmi propusesem să fac performanță. Eram prea plictisit de oferta minusculă din clasă. Profesori gri, curicule plictisitoare gata să îți scoată mațele și să te expună apoi în curtea școlii că ai vomitat de fiecare dată când un profesor a deschis gura și a împărtășit din timida lui inteligență, ce cu siguranță era umilită de fiecare dată când imaginația elevilor săi își dădea frâu.
Erau timpuri moarte unde lumea se oprise în loc și unde trecutul își făcea loc în viitor învrăjbind frate cu soră și făcându-l pe tată să îi urască pe amândoi.
Cu toate astea speranța că mâine îmi va aduce un motiv nou să continui să trăiesc în lumea asta mă însoțea și noaptea, înainte să adorm, îmi spuneam că „mâine va fi mai bine”. Nu era, dar hei, ce știam eu?, eram doar un copil, poate că lucrurile așa trebuiau să fie.
Într-o zi, era poate 30 Februarie, nu-mi amintesc cu exactitate, frigul îmi intra pe sub piele și îmi scula fiecare fir de păr neîndurător plesnindu-mi timpanele și încleștându-mi maxilarul. Un tremur prelung ca pâlpâitul unei lumânări pe cale să se stingă îmi zguduia trupul și mă chircea în așa fel încât să storc și ultima picătură de energie pentru a-mi alimenta existența. O atmosferă arctică pe final de iarnă iar sângele îmi forma cristale scrijelindu-mi venele, stigmatizându-le până la sângerare.
Era o zi imposibilă în istoria omenirii iar eu mă deplasam către cartierul unde locuiau bunicii mei.
Pe drum, treceam pe lângă câteva blocuri în care îmi mai petreceam timpul din când în când și decid să merg să văd ce se mai întâmplă prin acestea.
Cartierul era stins, zăpada trona peste tot ca o mantie groasă menită să alunge gerul dar pe care îl întețea și mai mult. Viața părea că trecuse pe acolo, dar că decisese să plece în grabă, deoarece o tăcere asurzitoare umplea locu și pesemne că o speriase.
Rotesc însă privirea și la etajul 1 văd o puștoaică, care tocmai ce ieșise pe balcon și mă țintise cu privirea întrebându-se probabil, „ce mama mă-sii o căuta și ăsta pe afară?”.
Ochii ei albaștrii păreau că dau viață soarelui și că umbra răspândită de iarnă era izgonită de privirea ei. Un zâmbet înflori pe buzele fetei și obrăjorii ei se ridicară. Inima de data aceasta începu să îmi tremure și uitai cu totul de frig.
Sângele îmi țâșni în obraji și m-am rușinat un pic însă i-am replicat zâmbetului ei și i-am făcut semn cu mâna.
O știam, timid mâna ei stângă se ridică și simții degetele ei gâdilându-mi durerea din piept scoțând un zâmbet tâmp pe fața mea.
„Ok, Alex. Ce faci acum?
Ai evitat-o de atâtea ori și ți-a părut rău de fiecare dată.” Îmi spun.
Mă întorsei și dădui să plec. Până la urmă, eu aveam un alt traseu, o altă destinație.
Unu, doi, trei pași, „sau…” Zic și mă întorc.
„Ramona, ce faci azi? Poți coborî să te întreb ceva?”
„Da, sigur!” Zise ea și se grăbi în casă. În două minute aceasta coborî și iată-ne îndreptându-ne împreună către una din puținele cofetării din oraș.
Ajunși la locul cu pricina, intrăm în cofetărie unde un miros dulce și aromat de brânzoaice și o căldură plăcută ne întâmpină chiar de la intrare.
Ramona se așeză la una din mese iar eu merg să văd ce pot comanda.
Gândul la brânzoaicele acelea îmi invadase și cucerise deja sinapsele, așa că acestea au fost în capul listei, apoi niște sucuri și niște prăjituri îmi amintesc.
Nu îmi amintesc despre ce am vorbit dar când am condus-o acasă, știu că am urcat până la ușa ei unde am avut parte de primul meu sărut adevărat. Și aici nu mă refer la un pupic pe obraz sau chiar pe gură, nu, ci la un schimb propice de fluide.
Am fost surprins de altfel dar plăcut impresionat. A fost probabil prima dată când m-am simțit victorios.
Acum, motivul pentru care v-am povestit această istorioară este pentru că vreau să subliniez o idee.
„Indiferent cât de întuneric e afară, e nevoie doar de un strop de lumină ca lumea voastră să prindă contur și sufletul vostru să găsească un sens acestei vieți, așa că găsiți întâi acea lumină și agățați-vă de ea.
Pe cărările vieții vă puteți poticni și împiedica, nu de puține ori vă veți găsi rătăciți și căzuți, aveți încredere în voi înșivă și acordați-vă șansa victoriei. Puteți realiza tot ceea ce vă propuneți, fiți siguri de asta!”
Campania „Mingi în școli”, această a treia ediție vine în întâmpinarea facilitării accesului elevilor din România la handbal, dar și a susținerii viitoarei generații de campioni naționali ai acestui sport.
În sensul acesta, platforma online www.mingiinscoli.ro precum și hypermarketuri și supermarketuri din întreaga țară susțin această campanie.
Astfel, luna aceasta, August), orice achiziționare de produse FA, mai puțin a săpunului solid, va contribui în acest scop.
Ca un element în plus, oricine dorește ca școala sa să fie înscrisă în campanie și să primească mingi de handbal, nu trebuie decât să completeze formularul din secțiunea „Înscrie o școală” și să îl trimită, online.
Așadar dragilor, e musai să contribuim fiecare dintre noi la dotarea școlilor noastre pentru că în felul acesta contribuim la construirea succesului nostru și al copiilor noștri.
Succes!
Spune-mi ce crezi...