Bunul cel mai de preț

Fericirea poate fi obținută doar prin înțelepciune. Cu privire la condiția umană starea de fericire este starea normală și orice altă stare de lucruri reprezintă de fapt o pervertire a acestei stări.  Acesta este un drept al ființei umane care este singura ființă conștientă de acest sentiment.

Notă:

Nu sunt de acord cu această afirmație dar așa dictează știința care încă nu a putut comunica verbal cu vreo altă ființă diferită de om de pe această planetă pentru a-i cere și acesteia o părere și care pune omul în centrul universului. Opinia mea este că toate ființele sunt capabile să exprime o formă de fericire, o mulțumire oarecare de’ nu uitați-vă la ”animalele de companie” și spuneți-mi dacă nu vă dau sentimentul că simt.

Starea de suferință este un efect al neînțelepciunii umane și dacă veți privi în istorie veți vedea câtă suferință a provocat omul pe acestă planetă și deasemenea veți observa că această suferință putea fi evitată. Suferința este nenaturală. Pentru a scăpa acestei capcane care ne constrânge să găsim justificări pentru adevărate atrocități (ex. ..mâncarea noastră deasemenea umblă..) omul trebuie să înțeleagă scopul vieții și să conștientizeze relația sa cu celelalte ființe cu alte cuvinte să devină înțelept. În felul acesta vor fi eradicate răutatea, bolile și orice fel de maladie care ne afectează.

Analiză

Î: De ce suferă omul?

R: Pentru că acesta a ars etape în trecerea sa prin timp și a omis dezvoltarea spirituală ca element primordial al naturii sale ceea ce ar fi permis ca acesta să poată străbate orice drum în perfectă stare de siguranță.

Notă:

Prin dezvoltare spirituală nu înțeleg în nici un fel vreo legătură chiar și depărtată cu religia deoarece Religia este O Invenție a Omului pentru a-l pune sub jug pe semenul său.

Omul spune că este conștient de sine dar acesta cel mai adesea se regăsește neputincios în a detecta răul care se află chiar în fața sa și se îndreaptă înspre acesta căzându-i în capcană fără vreo idee reală care să-i dea de veste (împletim prientenii pe care odată stabilite punem bază și într-o zi acestea sunt trădate iar noi nu cunoaștem motivul).

Î: Să fie oare omul o victimă a fatalității și a hazardului?

R: Nu cred asta. Cred că omul își crează statusquo-ul de unul singur, acesta întotdeauna are de ales.

Tot timpul omul este invadat de mici suferințe și dureri de cap însă acesta este de cele mai multe ori incapabil să le prevadă existența ulterioară. Omul este bolnav de o ignoranță malignă care îl ține captiv.

Pentru a evita aceste consecințe ale ignoranței sale omul trebuie să capete iluminare spirituală care să îi permită să vizualizeze situația în ansamblul ei determinând astfel găsirea cauzelor reale ale suferinței umane și deasemenea găsirea unor proceduri de evitare a acestora.

Încă o dată subliniez faptul că spiritualitatea nu are nici o legătură reală cu religia și că așanumiții preoți nu sunt altceva decât niște teosofi fără abilități verbale excepționale.
De aceea combat conceptul de teosofie sau ideea că ar exista persoane care pot comunica cu Dumnezeu și că doar aceștia pot trezi în om iluminarea spirituală care aduce înțelepciunea de care omul este în general atât de avid.
Viața este o călătorie dar totuși mă sperie ideea că omul nu poate învăța decât prin experiență și cred că putem atinge iluminarea spirituală prin descoperirea experiențelor altora. Privind la exemplul morții putem observa neînțelepciunea umană la lucru. Moartea este urmarea vieții sau dacă îmi permiteți este efectul vieții iar tragedia acestei stări de fapt poate consta doar în consecințele care au stat la baza morții. Aceasta nu ar trebui să îl înspăimânte pe om și nici măcar să îl întristeze atunci când procesul este natural. Înțelepciunea ne îndeamnă să punem lucrurile în locul lor natural.

Concluzia este că ignoranța umană este singura responsabilă de toată suferința tuturor ființelor de pe această planetă.
Cred că doar prin educație spirituală cu privire la suferință omul poate deveni înțelept. Desigur, doar acumularea de informație în legătură cu suferința nu este suficientă ci o conștientizare adevărată a suferinței, a cauzelor și a consecințelor acesteia poate dărui înțelepciunea și totodată fericirea pe care omul o caută.