Bulică din Poli-tică

Cu greu-n astă lume mare

Se găsita imbecil

Să justifice purtare

Ca un adevărat debil

Șobolanul încuiat
din alăturata poză
Se crede prea deștept-at
Și-anceput să scrie proză
Problema-i e că m-a găsit
Pe mine să-i critic arta
Un scriitoraș cinstit
Cinstind-o pe Prea Curata
Acum nu mă iau de el
Ca de-un tocilar convins
Că sărăcuțul tembel
Pare de mulți ani învins
Probabil la cât se screme
Să se-arate-n acțiune
Nu-i mirare că se teme
Să-ncerce să spună glume
El încearcă, dar nu-i iese
Din căpșorul lui cam mic
Creierul lui se cam …ese
Dându-se și el voinic
Vorbește de un copil
Care cică e sărac
Și cum el nu-i prea umil
Evident, nu-i e pe plac
Apoi, acest plod de-o șchioapă
Cu un tată maturat
E-ntro familie ciudată
Cu o mamă surogat
Nu-i ajunge lui Iulică
Un Bulă, mai modernat
El încearcă, ne explică
Cum că el s-a excremat
Iulică Bulai îl cheamă
Și acum îl știți și voi
Un boschet dar fără mamă
Și plin de multe nevoi
Miroase ce-i drept, cam tare
Nevoia lui cea primară
E-o nevoie, treabă mare
Și un pic cam manelară
Nu vorbesc de maneliști
Cu prieteni și dușmani
Aceia sunt doar artiști
Și muncesc mult pentru bani
Dar acest micuț Bulică
Să-i leg nume de prenume
Face cică poli-tică
USR-ist cu acte bune
Și se duce-n parlament
Și le dă în legi măi frate
Acest căcănar dement
Ne arată mâini curate
Dar el pute de departe
Și gura-i e wc sublim
Miroase de nu se poate
Acest șobolan infim

Dar de proză, ce să spun?
Cam miroase a rahat
Respectivul fătălău
Pare puțin turmentat
Cu moaca-i de tocilar
Dichisit și la costum
E doar un biet boschetar
Care e, vedeți, POSTUM

În speranța că v-a plăcut, vă mulțumesc pentru lecturare și vă rog să distribuiți ca acest Bulă „modernat” să fie pus, precum merită, la stâlpul infamiei.