Salut!
În articolul anterior, am vorbit un pic despre romantism, am criticat un pic relațiile din ziua de azi ș.a.m.d., încântător.. azi vom continua subiectul..
Știți, e drept faptul că, nu toate relațiile sunt la fel, dar vor exista întotdeauna relații care vor decurge de la bine la superlativ pe când, în același timp, vor exista relații care se vor descompune de fiecare dată, în părțile lor cele mai elementare -> egoism și nepăsare.
Ce anume produce diferența asta?
Într-un articol precedent am scos în evidență, cea mai importantă caracteristică a unei relații funcționale și vorbeam acolo, despre comunicare. De aceea, aș pune pe primul loc, comunicarea, ca principalul deficit în orice relație care funcționează defectuos.
Oamenii sunt diferiți, provin din culturi diferite și au nivele diferite de educație însă, iubirea le transcede pe toate și face posibilă o relație..
Ceea ce simți când iubești te transportă într-o realitate unde tot ceea ce e bun, e posibil..
Comunicarea și iubirea
Comunicarea are caracter dual, este în același timp, un simptom cât și o cauză a unei relații bune sau a unei relații rele.
Comunicarea este mijlocul cel mai eficient de transmitere a sentimentelor iar asta este foarte important pentru întărirea legăturii emoționale dar, dincolo de asta eu cred că, a ajunge să cunoști ce nu-i place partenerului/partenerei, este mai important decât să știi ce anume îl/o face fericit/ă. În opinia mea, e mai important ca partenerii să știe cum să se ferească sa-i cauzeze celuilalt suferință decât cum să îl ducă în al nouă-lea cer în fiecare zi.
”Pentru ca legătura să continue ”la nesfârșit..”, partenerii trebuie să știe să lase de la ei din când în când”, pentru că doar așa ”relația” va rămâne constantă și nu vor apărea conflicte.
Dictonul de mai sus pare rezonabil și coerent dar, nu și din punctul meu de vedere.. Părerea mea e că ”lasă de la tine” ăsta, e un început de răceală pe cale să devină meningită.
Problema pe care eu o văd în privința trecerii cu vederea ”a acestui mic nimic”, este aceea pe care am menționat-o la început, invită egoismul și nepăsarea în viața relației..
Răbdarea
În privința problemei de mai sus, nu vorbim de o luptă, un cuplu nu este ”un conflict în permanentă desfășurare”, nicidecum, deoarece iubirea, e o armonie în gândire și simțiri iar provocarea nu constă în aderența în fața suferinței (mi-a dat doar o palmă, m-a înșelat dar, e ok, o iubesc și asta e ea..), ci mai degrabă în găsirea resurselor și răbdării pentru a explica celuilalt partener unde și cum greșește și care este soluția revenirii la consonanță.
Atenție!!
Opinii diferite se acceptă în orice relație, ba chiar mai mult de atât, opiniile diferite duc la o dezvoltare a relației dar, ajungerea la o congruență a opiniilor este imperios necesară.
Conflictele prezumtive și care plutesc în aer trebuiesc rezolvate înainte ca relația să continue. Acest ”nu e un capăt de țară” e un buboi malign deghizat benign.
Iertarea este un avantaj al ambilor parteneri dar asta, nu pentru că și-l acordă consecvent unul altuia, ci pentru că fiecare poate accepta iertarea atunci când a greșit.
Ca o concluzie a celor de mai sus, comunicarea eficientă duce la cunoașterea partenerului/partenerei astfel încât disonanța de orice fel, să se topească iar cei doi să devină unu’. În felul acesta, nu vor exista conflicte și nici minciuni. Știți, în iubire îi dovedești celuilalt că îl iubești acceptând să te schimbi, în bine, pentru el/ea.
No, binele nu e ceva relativ, într-o relație nu există ”binele meu în detrimentul tău”, nu există ”las de la mine ca să-ți fie ție bine” chiar dacă îmi face rău decizia, nu când e vorba de o iubire romantică,, există doar binele amândorura, altfel se ajunge la rezultatul inevitabil al acestei gândiri, egoism și nepăsare.
Comunicarea e cea care rezolvă orice situație, îngăduința poate veni numai în cazul în care nu îl rănește pe celălalt..
Orice durere cauzată partenerei/partenerului tulbură legătura emoțională a cuplului și zguduie încrederea în uniunea acestuia. În timp, chiar și cele mai mici cutremure pot dărâma cea mai trainică, casă..
Ideea este următoarea:
Comunicarea duce la cunoaștere, cunoașterea duce la răbdare și la întărirea legăturilor între parteneri, așadar mediul în care se va dezvolta iubirea, este unul prielnic. În consecință, dacă vreți să construiți relații de succes, învățați să comunicați și să aplicați în mod eficient principiul de bază al iubirii, anume grija față de cel/cea care vă împărtășește sentimentele.
Succes!
Spune-mi ce crezi...