Am nevoie de o armată – Cine îmi va veni în ajutor?

Salut!

Sunt consternat, pentru că îmi imaginez, suntem în anul 2020, într-o societate modernă, plină de empatie, înțelegere și toleranță, dar oare chiar suntem?

Întreb pentru că am fost oarecum respins în mod abject din punctul meu de vedere și obligat să simt ceea ce simt probabil toate persoanele cu dizabilități, CĂ AȘ FI UN PARIA.

A trebuit să stau un pic cu ochii închiși și să mă gândesc mai bine, poate făcusem ceva nepotrivit, no, nu făcusem…

Ce s-a întâmplat?

Am trimis manuscrisul Khthelyon – Oameni și Demoni la mai multe edituri. Unele mi-au răspuns pozitiv, altele nu mi-au răspuns deloc. M-am bucurat pentru cele câte mi-au răspuns și am zis „asta e” pentru cele care nu au făcut-o, însă Vineri 09.10.2020, la cca. 18 ore după ce am trimis manuscrisul, am fost contactat telefonic de către o editură care mă solicita la telefon. 

Că doamnă… (se adresa mamei), trebuie să vorbesc cu autorul despre carte, contracte și etc.

Mama, al cărei număr de telefon l-am dat în aplicație către edituri, a venit cu telefonul la mine și i-a specificat doamnei de la telefon că mă exprim mai greu verbal, dar că ne putem înțelege. Dacă nu, putem oricând comunica pe email sau prin alte metode la alegerea doamnei reprezentante a editurii (să-i spunem), X sau cum doriți…

Doamna a refuzat orice metodă alta decât cea verbală.

Din păcate momentul în care ea a venit nu era tocmai unul prielnic pentru că m-a trezit din somn și nu puteam vorbi…

A trebuit să o rugăm să înțeleagă momentul și să ne permită să o contactăm săptămâna următoare dat fiind că era final de săptămână, așa cum dorea, telefonic.

Doamna a zis că înțelege și asta a fost.

În urma acestui apel am scos cartea de la vânzare deoarece nu voiam să tulbur termenii unei viitoare înțelegeri prin faptul că publicasem deja cartea în format digital.

Ieri însă când am sunat ne-a închis și ne-a sunat după câteva minute, tonul a fost unul schimbat precizând că doar a vrut să afle cine o sunase, dar că nu putea vorbi la telefon în acel moment.

Doamna a spus că se afla într-o ședință și că avea să revină ea în decursul zilei cu un apel.

Nu a revenit însă și sincer să fiu m-am simțit aiurea pentru că i-am trimis și un email în care precizam că probleme medicale mă împiedică să vorbesc, dar că putem folosi email-ul ca metodă de comunicare.

Nu a revenit nici cu email și nici telefonic.

Acum, a trebuit să mă întreb care este motivul unui comportament atât de bizar din partea unui Director Editorial.

Nu comunic prin email că e vorba de contracte? Ce înseamnă asta?

În plus ceea ce m-a deranjat a fost tonul pe care l-a folosit când a auzit că sunt persoană cu dizabilități.

Sincer să fiu am evitat până acum cu succes să fiu privit ca victimă și mă îndoiesc că ar fi putut cineva să își dea seama că am vreo dizabilitate dacă nu aș fi scris Despre Mine chiar pe blogul meu.

Am câteva edituri care vor să public cu ele, deci nu aș putea chiar să mă plâng cu privire la o eventuală tipărire a cărții.

Totuși, e ceva ce mă roade, ce mă scoate din minți în acest moment, și anume ce a crezut doamna director editorial și de ce s-a comportat așa?

Știu, în alte condiții nici că mi-ar fi păsat, dar e vorba de Khthelyon – Oameni și Demoni, proiect la care țin și carte pe care aș vrea să o văd în mâinile tuturor iubitorilor de ficțiune, fantezie, și de light-horror.

Nu știu ce să fac, vreau să tipăresc cartea asta pentru că merită. Nu vreau să scad din meritele vreunei alte publicații, dar cartea asta chiar merită să ajungă sub tipar.

Am nevoie de ajutor și am ezitat până acumsă mă adresez în legătură cu asta, dar nu mi se pare corect. Nu știu de ce am fost tratat așa de cum am rostit cuvântul „dizabilitate”, dar refuz să fiu o victimă.

Nu dau niciun nume aici pentru că este dreptul oricui să facă ce vrea atât timp cât nu e ilegal, chestia este că mă afectează și nu m-am simțit niciodată în felul ăsta.

Vă mulțumesc pentru lecturare și vă invit în comentarii!

Voi ce credeți că ar trebui să fac?

Să tipăresc cartea?

Să o las în format digital și atât?

Iată și problema principală cu privire la netipărire și distribuirea doar în format digital:

— Publicitatea. Dacă o tipăresc, editura se va ocupa de distribuirea și de publicitatea ei.

În cazul în care mă voi decide să nu mă mai complic cu tipărirea voi avea nevoie de o armată, așa că e timpul să o cer.

Khthelyon – Oameni și Demoni are nevoie de publicitate, așa că am nevoie de recenzii, de comentarii și de distribuire pe bloguri, vloguri și peste tot în spațiul virtual.

Cine mă poate ajuta cu asta?

Aștept opiniile și propunerile voastre.

Vă mulțumesc!

Aveți grijă de voi!